Nu mai știi ce ai visat?
Era ea…
Steatea într-un colț, departe de tine și râdea…
Aflase ea de undeva că te-ai mutat.
Îți aflase viciul și s-a bucurat enorm,
Însă avea de așteptat.
Liric adânc purtat de o pasare murdară;
De fapt, o amintire amară în cerul gurii celei vechi.
In centrul padurii inopta…
Fara frici, fara temeri, doar c-o patura din nea.
Din ea, dimineata zburau fluturi aproape morti
Ce se lasau prada jocului ei.
De obicei sfârșeau într-un borcan cu miere cu capac prietenos din care
În zilele cu soare te vedeau
Te urmareau, parcă, până la intrare,
Apoi cădeau în vis adânc.
Încercând să fie orbi, să fie muți sau să surzească,
Să fie martori fără voie într-o poveste cerească,
Fără mască o vedeau omizile, licuricii și lăcustele.
Își vorbeau zilnic până când ea a dispărut.
Ea a plecat.
A luat cu ea masca să-i țină scut.
Străinul miop a spus c-o vei urmări treptat
Ca un soldat de marină ce curand a dezertat,
Lăsând în urmă familie, pământ
Și un acasă cald, cu mult prea sfânt.
“Ascultă, sunt ciuperci otrăvitoare.
Ascultă…Va veni, te va căuta
Sunt gânduri noi ce vor să ți-l omoare,
Dar el nu se vrea pierdut…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu