Pagini

joi, 20 noiembrie 2014

ploaia cade

tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada 
tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada
omul culege omul adună resturi neajusurile orașului urmele lăsate de ea
cu tălpile cu mâinile dimineața rochia ei preferată zâmbetul interminabil nemuritor
n-o să plec niciodată și tremură și plânge și râde și e încă o dată o nouă zi 
facem cumpărături coborâm nori ne spălăm într-o cascadă mare cât un apartament
scriu fericirea în fiecare strofă apoi împachetez totul într-o sticlă ce va pluti
cad pe gânduri 20 noiembrie rinoceri pitici mă sărută pe gât pe umeri 
bat într-o tobă aud clapele încet vaporul ce ne va duce în altă țară 
într-o lume în care fiecare om scrie poezii mănâncă cel mult o dată pe zi
iubesc copaci crânguri cai singuri îi scap din cuști păcălesc hingherii cu un cântec la pian
pielea ta miroase a nesfârșit în sfârșit nu-mi mai e frică de mine
cangrena sfârșitului de lume pistolul cu apă marginea tuturor lucrurilor
iarna e din ce în ce mai aspră motorul inimii mele acelerează toate rotițele mă caută
eu am fugit după tine am străbătut 3 păduri 2 târguri 3 adunări ale păsărilor albastre
o să te găsesc chiar dac-ar trebui să mă transform în șarpe în vânător
alcoolul se răspândește înăuntru mă trezesc cu tine în brațele mele îmi pipăi fiecare venă în parte

luni, 10 noiembrie 2014

baron metru

n-am depășit momentul iubită mandragora
n-am văzut în viața mea o pictură adevărată o femeie care să rămână un vultur care să-nchidă ochii
leșin totul e negru și-abia acum învață clovnul că sfârșitul ne ia pe toți
fac rugăciuni pe autostradă
ce-vor-să-facă-ce-vor-să-vadă
miros a usturoi asta mă face băiat mare
cad bucurându-mă 
gunoierul-gropar mulge vaca care zâmbește

duminică, 9 noiembrie 2014

untitled

te caut într-o înregistrare din târgoviște douămii doișpe
nu citești îți iei premiul ca și cum ai fi eu 
și fugi repede la loc jignită aproape
știi că poezia ți-a dat deja toate premiile ei frumoase, calme
hidoase
îmi închipui că mă așez acolo la masă fără niciun text pregătit 
și încep să spun 
nu mă așteptam să ne găsim aici atât de sus și de departe
fiecare cu lumea lui înăntrul căruia celălalt
nu mai are ce căuta
m-ai ajuta dacă ai plânge puțin 
da' nu cum plângi tu de obicei, să nu te mai poată opri nimeni
asta ar da momentului puțină glorie
o pudră albă și dulce peste desertul învingătorilor
mi se-noadă stiloul și nu mai știu ce să scriu înțelegi
ai putea să-mi iei tu mâna în mâna ta și apăsând împreună
să scrijelim ceva frumos iar degetele mele să se schimbe-ntr-un fluture 
te iubesc, zice călugărul, dar sunetul lui se oprește într-un clopot galben
apărut ca prin minune în fața ta
spune-i încă o dată o să fie bine de data asta
dar călugărul se încolăcește în sine 
devenind foarte
foarte 
mic

post-alfabet #1

aceasta nu este
un texxxxt
creierrrrul meu nu este
creierrrrul meu 
de când tu 
ai îngesuit un glonț mare și ascuțit
în capul meu plin de jucării și animale cu aripi
înghițind piroane și suc de kiwi încercam să impresionez audiența
cai fără adăpost
muște obeze
fluturi care trăiesc mult
tu nu știi încă 
dar dumnezeu te-a adus aici să mă iubești
o să-ți spun asta peste câteva luni
o să înțelegi
ca un criminal educat, o să te porți bine
foarte bine o să te porți

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

păsările migratoare

natural felul în care
felul în care
păsările migratoare
mănâncă corbii
și totuși corbii
nu se pot supăra

scafandrul

un bolnav care 
așteptând sfârșitul
m-a găsit pe mine 
viața împărțită pe bucățele
o tabletă imensă de ciocolată cu biscuiți 
ne-tre-zim
nu-mai-pă-să-ri-le-mai-așteaptă-puțin
un bolnav care
așteptând asfinținul 
a găsit-o pe ea
numărând florile cu mare atenție
kanadia
începutul petrecerii seamănă cu sfârșitul ei 
sânul tău stâng seamănă cu mâna mea dreaptă
gândul meu stâng seamănă cu ochiul tău stâng
ana cântă
cristi crește noduri în gâtul unei lebede mici
pășim pe lună râzând
mergem ca și cum sub noi ar fi o clătită uriașă 
așteptând fălcile râzânde ale ilincăi
sacul de box din mansardă discurile cu 
călătoria nesfârșită a oamenilor în jurul unei axe
haosul ne mângâie de fiecare dată silabisește să nu vă temeți
în china oamenii 
în inima ta oamenii 
ascundeau aluminiul de mine
ochii mi se strâng obosiți toba știe să bată 
sâmbăta sunt un arici de mărimea nasului tău 
nimeni nu știe asta
stacojiu sufletul călătorului zâmbetul ăla ca și cum am fi ajuns în sfârșit
în sufrageria mea de pe tudor vladimirescu 
flori de plastic iubiri de catifea
m-aș așeza puțin aș privi cerul dinăuntru 
năuc aș ruga scafandrul să cânte
și cineva ar dansa pentru mine ca să-mi fie clar că iubirea
există la fel cum dumnezeu 
există
lăcustele șoptesc cuvinte din nu mai mult de două silabe 
aici își imaginează fiecare câte două silabe
consoarte infinite
dacă citești asta să știi că nefericirea e o perdea nesigură
îndărătul căreia
se află

joi, 6 noiembrie 2014

auramaspoeziile

only hoooope 
she stays
în fiecare zi mi-e dor de tine
nu mai vreau să public nicio carte
n-ar ști să explice mușuroiul 
într-un con penumbră
cocon sincretic 
vinul curge și toți locuitorii pieptului meu încep să plângă
e ca și cum poezia ar trebui să servească golurilor metafizice
dar nu servește
și totul intră în cochilie
acolo unde te poți odihni acolo unde se aude marea
acolo unde te sărută dându-te cu capul de geam râde și spune iartă-mă
ghiveci nesfârșit vechi și neîndurător
dumnezeu al îndrăgostiților blocați în ei înșiși 
fă o minune

and i know and i know and i
and i know and i know and i i i 
and i know and i know and i
and i know and i know and i i i

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea