Pagini

duminică, 8 martie 2015

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței 2

travaliu în luna lui marte paula seling kilograme de carne
carpe diem ține-mă aproape girofarul dintre viața și moarte se vor rezolva toate
mecanic aparte spune-mi tu până unde până când continui să cânt înmormântări aplaudând 
cardiograma-mi calcă pe urme în jurul nostru mark twain construiește miros a pește
tu mă ierți ca o fecioară din cap până-n picioare boare frumoasă floare crescută lângă casă
balene ce cască înăuntrul lor totul mustește a speranță
scandinavia mă joc cu cuvintele în caviar 
o omidă pășește peste venele mele pesemne admiră tot ce vede
ghicitoare încurcată mai încercăm o dată prima paradă de dincolo de pod cel mai frumos complot
află-mi prezentul sigur momentul în care singurătatea-mi pleacă la culcare 
strigăte copleșitoare de bucurie tot ce-i aici îți rămâne ție
particularități minunată feerie

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței

nu știai cine ești adunătură de oase în parcul carol 
diamante cuvinte scumpe suferința nu se-ascunde fericirea stă la pândă
ca o mitralieră pentru îngeri georgiana nu mai plânge
votcă pe haine în suflet în sunet sună rău toate mă prind din urmă
îmi deschid aripi plec niciodată pentru niciodată ultimul cântec 
tresari când descântec ar fi trebuit să mai stau vreo două luni în pântec
microfoane petrece pietrele râmân apa-i rece 
bordurile sunt pline nu mai ține-n tine o să fie bine 
sânge cald pe carpetele primite de la ea în beznă totul pare mai real 
mâine dimieață o să suni și o să zici știi am ajuns deja aici
am plumb în gură codrul cântă când se întâmplau toate astea 
fluturii trăiesc o singură zi țestoasele trăiesc mai mult decât noi nu s-au plictisit să știi
în gara noastră mică ceasul bate fix lumea asta nu s-a stins
cercuri concentrice indecent ca o caprioară-n centrul ei 
balansoar întrece-te gustul ei pe degete
ref-ren
ref-ren
ref-ren
nimeni în teren viața ca un ghem de ace nu ne face nimeni nimic o să fim lăsați în pace
carduri păsări farduri în dulapul ei stau așezate și așteaptă
pete pe tavan cânt un țigan singur ca un han o s-adorm 
oricum nu mai am ceea ce aveam ceea ce scriam când erai mai aproape
tăcerea din pleoape lumina din pleoape seara-i aproape seara se-mparte toxicomanii-mi bat în poartă
n-o să uit câți înăuntrul meu voiau să-și facă cuib iar încep să scuip spiritul rămâne deșteaptă-te cristi pixul se ține glume
în capul meu se-ascund atâtea sperând să plouă ce lume nouă 
în saxofon ne face loc un pinguin și frații lui mai mari producătorii de pelin
ce zbor fin cât mai avem devin oxigen
cele ce nu se văd acum mă văd e divin

joi, 5 martie 2015

who you hang with

adina salut adina ridică-mă la cer ca amfetamina
mă pierd în codul binar ridică-mă la cer ca amfetamina
de șase ani de zile n-am mai pregătit cina ridică-mă la cer ca amfetamina
didascalii fantasmagorice adina ridică-mă la cer ca amfetamina
electro-static ergonomic ermetic eretic ridică-mă la cer ca amfetamina
flaut în cerul gurii gândi felina ridică-mă la cer ca amfetamina
greierii uciși împânzesc grădina ridică-mă la cer ca amfetamina  
hora-i mult mai mare înmulțim izvoare ridică-mă la cer ca amfetamina
ion iar îl așteaptă pe sfântul așteaptă ce dacă ridică-mă la cer ca amfetamina
jean constantin părăsește vila ridică-mă la cer ca amfetamina
karina hilar privește oglinda ridică-mă la cer ca amfetamina
la nouă zile de când făcusem crima încă mă filau ridică-mă la cer ca amfetamina 
martor fără ceas la mine ridică-mă la cer ca amfetamina
narcoticii păzesc lumina ridică-mă la cer ca amfetamina
oracol ornamentat cu vina ridică-mă la cer ca amfetamina
programul zilelor noastre pe pământ cobor la prima ridică-mă la cer ca amfetamina
quantic ca splina ridică-mă la cer ca amfetamina
rezervat regid roți de fier ridică-mă la cer ca amfetamina
strâns în pumn fluturele mima ridică-mă la cer ca amfetamina
ștreangul după gât și suspina ridică-mă la cer ca amfetamina
teatru-n capul muritorul tăcuți ridică-mă la cer ca amfetamina
țară condusă de nemernici plini de fală ridică-mă la cer ca amfetamina
ursuz uscat un urgutan speriat spera ridică-mă la cer ca amfetamina
văca va rămâne singură vrând să salveze turma ridică-mă la cer ca amfetamina
wallt disney mă visează în fiecare zi contemplând uzina ridică-mă la cer ca amfetamina
xanax ne amintea ridică-mă la cer ca amfetamina
you-you-you
zinc zar trucat vreau să pot să simt ridică-mă la cer ca amfetamina

zedar

încep să mă-nțeleg se-aud salvările ce marfă nu credeam să mai ajung la mine vreodată
tic-tac poezie paragraf luptător reînviat iartă-mă tată că nu știu ce fac
am studiat lumea și-am început să mă urâsc dându-mi seama că nu sunt mai bun mai rău mai prost
refren defect la orizont ce ar trebui să ne aștepte închiși în case din carton fără pereche
dăm curs vieții cu pixul se deșiră fixuri ca fram ursul planetar pace ție boschetar 
sunt atât de singur pe mine mă gândesc la ce mă ține la-nălțime sfântă treime 
văd doar plinul din pahar dansez a cifre din zar socotit diferit din an în an în an
iar mă sună pan nu răspund ești mult prea mărunt ce crunt încruntat ca visele noaptea când nu sunt cel ce sunt
scund ca cerul când ești legat la ochi grămada cere vârf ce gând cine să mai știe cine sunt 
am uitat ce voiam să 
ce voiam să spun
abrupt ca o despărțire grea oare ce voia aripi și zbura de pe cometa mea 
asonanțe rezonam cu apa mării moarte din care sorbeam să-nghit sute de mii de kilograme de diazepam
înapoi la abecedar înapoi în viitor ultimul martor dormim pe coridor în brațele mele n-o să-atingă nimeni pearl harbor
antrenor pentru sinucideri în masă pune-ți cască o să te-ntorci acasă
tuturor le pasă sunt doar ocupați detonăm urmează să te-mparți
puțin pe pluto un braț de venus uranus marte avem de toate vegetarieni nepământeni nepământeni nepământeni

duminică, 22 februarie 2015

only minaj 2

se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea

patru zări patru gânduri patru gări patru scânduri patruzeci și patru de zări mâncând pământul
când și până unde ne-nsoțim să-mi spui universul nimănui se scoate cu cui mâncare de gutui frază transcendentă pe limba lui
caracatiță trezită-n cratiță trabant recondiționat condițiilor de pe matriță
lecturi cu geo bogza mestecând frânturi dintr-o viață anterioară anteriorității lui
nimeni în jur lumină abajur țipari algoritmi tresar bătut pe umăr de un armăsar viața-n captivitate cel mai frumos coșmar
coșar să treci și pe la douăzeci și două de cojoace noi pline de noroi 
trecute prin nopțile grele cu boi urlând la luni noi împreună pentru-o viață mai bună
jumătate-aici jumătate se adună la jumătatea netrăită într-o jumătate ce nu vrea să spună
cum a fost și ce-am văzut ce-am pătimit pe post scut ce-am aruncat și ce-am păstrat 
singur ca un lac păzind nimicul pentru fiecare ore de culcare militari abandon femei beton 
zodie poligon portavoce iert orice nu uit orice de mâine trăiesc cu porcii
sarcastic ca o stea dispărând din calea mea numărând ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini

se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea

only minaj

plouă de sus sincer cu metadonă e mileniu' patru te iubesc mai mult de-o tonă beton nu?
trimit scrisori cu-o dronă pe venus pe marte mama stă la aparate și zice că nu mai poate
se-ntoarce tristă plânsă n-am găsit-o însă l-am găsit pe dânsu'
culegea diguri și miguri și linguri de pe-o plajă părăsită am artită 
și nu-mi trece că încă-mi fac ochiul minții toate artistile cuminți uite soarele dinți 
copii citind părinți minți că nu mă mai simți în fiecare luni spăl pestera noastră cu pastă de dinți
gil dobrică cântă vesel începe să-mi pese sunt soldatul în rezervă mi-au lăsat câteva trese
poate că binele nu-i departe ne așteaptă în timp ce eu mă deghizez în noapte ce noapte
mai avem încă puțin și-o s-ajungem acolo unde pielea de delfin împăcat cu sine nu pătrunde
mai departe împacat cu mine deschid un anticariat cu poze piartroze din tinereți aflate la distanță
cristi plânge într-un gâng poezie nu mai am versuri d-alea de nu știi ce-nseamnă neam
din neam se raiul zâmbește o hrănește cu paiu' potopu' și naiu' n-am treabă cu craniu 
taxe și prostii ești ce nu voiai să fii cu o casă de pariuri îngropată-n datorii
încă îmi plac fluturii îi mănânc chiar zi de zi oricum unii nu trăiesc mai mult de-o zi
unii au prins curaj se cred la canotaj și se zbat în burta mea unul are avantaj 
nu știu unde vrea să plece dar eu nu mai vreau să-l las toată viața-am fost un laș 
n-am nevoie de bagaj numai tu nu mă lași și-o să trecem de galaxia asta rece chiar după ea mai vin altele zece miliarde pământul arde mă scald în gambe trec prin cercul lumii ca un zeu mă vede dumnezeu
oare mai are număru' meu ăla cu zero șapte patru zero șapte mereu

joi, 19 februarie 2015

e o furtună în oraș

aș vrea să scriu o poezie din care să-nțelegi că și eu sufăr la fel ca tine toți poeții-s treji
cauți o schimbare începi să alergi către sufletul tău care încă doare 
albastru și înțelept ca apa de mare care nu caută să dețină ci caută să ne țină 
până acolo unde oricât ne-am dori nu mai putem minții inima își leapădă zimții
și clovnii ca mine se pot cuminții în zilele de-aprilie-n care miroși a vanilie
nimeni nu știe cine-a ales asta pentru amândoi iau microfonul și îmi amintesc de noi între milioane de foi 
asta fac cei noi aduc ploi care îi spală și-apoi se murdăresc înapoi 
pentru oamenii din stradă sau poate pur și simplu nu sunt în stare să fiu cum vor ei să mă vadă
sirene și copoi pe urmele noastre ne teleportăm pe insula pe care totul-se-poate 
dacă n-aș fi fost atât de pozitiv nu aș fi umplut cu sete fiecare negativ instinctiv intuitiv
abraziv pentru unii cald pentru alții îmi duc crucea de hârtie la tipar să vadă frații literații 
știi că suntem bine amândoi ești medicamentul meu pentru timpurile noi nu știu cât mă voi ține fericit așa că încep să-ți recit
poezia se rotește-n cap ca-ntr-un joc în care mă demontez în mii de rânduri dominouri murdare
ce rost are și pentru ce luptăm toți ce rost are și pentru ce luptăm toți ce rost are și pentru ce luptăm toți
oare cât o să aștepți oare cât o să plângi pentru pereți culoare planșelor din dormitoare
o-ntrebare mare ar trebui să ne macine capul cum fac să dau celuilalt din ce am, nu?
împărăție împărăție nu te-am înțeles niciodată a noastră vină să fie 
împărăție împărăție las-o măcar pe ea să trăiască prin tine

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea