vor-beai și parcă te-auzeam poezie de om singur înecat în aspartam
zbu-ram și-apoi aterizam în stomacul nesfârșit al peștelui de pe cadran
nimeni nu înțelege ce dau atunci când dau ce vreau atunci când vreau ce zic atunci când beau
nu iau cu împrumut iau de tot asta-i viața în caz de potop mai bine-ai face piața
de metale prețioase că urmează frigu-n oase că urmează hoți în case de păpuși mâini pe uși
purceluși sacrificați ăștia-s liberi ăștia-s frați dezertați ce wați cu pretrecere cu praz voi ce credeați
oare cine să mă vadă dumnezeu pe-autostradă lambadă mansardă mori în cadă
după masă pe ciment tata e locotenent nu răspund nimic și pierd
după care-mi pare rău demisia pe birou strânge-i brațul cu-n garou viperele ies din ou nimic nou
omul antic nu știa asta e felia mea și nimeni nu se băga
îmi zice luca-n cartier băiat cu inima de fier de călcat un pompier
polițist acoperit după toamnă vine iarnă nu vreau să îngheț de frig
vând totul pe nimic și plec în vise unde-i plin de telefoanele cu fise de fete promise și de declarații scrise
7 dimineața ne schimbăm fața ca sfinții nu ne iubim părinții iar mă dor dinții
ca pe ploae nu știu pe unde să scot cămașa minții de pe foaie
marți, 25 noiembrie 2014
luni, 24 noiembrie 2014
If anyone tells me it's better to have loved and lost than to never have loved at all
cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete
duminică, 23 noiembrie 2014
lire înăuntru
canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis bis
mâncarea de bază a oamenilor buni rămași fără inimă
băutura alcoolicilor cu plânset de femeie
zilele intrând una în cealaltă lin ca într-un pachet mare de unt
te iubesc tare trimit totul către mare
trompeta elefantului îți va aduce aminte de mine
îmi ard tălpile și nimeni să le spună o poveste
aluminiu în pantofii noi râset înghesuit în poșeta ei
lalele pe
gâște strigând
eu am patru ani și jumătate
eu am doi ani și-un pic
eu am aproape șase ani
mâncarea de bază a oamenilor buni rămași fără inimă
băutura alcoolicilor cu plânset de femeie
zilele intrând una în cealaltă lin ca într-un pachet mare de unt
te iubesc tare trimit totul către mare
trompeta elefantului îți va aduce aminte de mine
îmi ard tălpile și nimeni să le spună o poveste
aluminiu în pantofii noi râset înghesuit în poșeta ei
lalele pe
gâște strigând
eu am patru ani și jumătate
eu am doi ani și-un pic
eu am aproape șase ani
untitled
avioanele nu obosesc
rama acestui tablou cuprinde mai mult decât
putem înghesui înăuntrul muzeului
câinele latră cristi plânge câinele latră georgiana există sare pe rana omului sănătos
sănătos omului rana pe sare
există georgiana latră câinele plânge cristi latră câinele muzeului înăuntrul acestui tablou
anume ne vom întâlni în același loc
ulm pe spatele singurului supraviețuitor fericit
sti-lo-ul-po-e-zi-i-lor-de-dra-go-ste
rama acestui tablou cuprinde mai mult decât
putem înghesui înăuntrul muzeului
câinele latră cristi plânge câinele latră georgiana există sare pe rana omului sănătos
sănătos omului rana pe sare
există georgiana latră câinele plânge cristi latră câinele muzeului înăuntrul acestui tablou
anume ne vom întâlni în același loc
ulm pe spatele singurului supraviețuitor fericit
sti-lo-ul-po-e-zi-i-lor-de-dra-go-ste
poezii reale
ca-dar
ca-das-tru
ca-da-vru
ca-ta-stro-fă
ca-ta-com-be
cal-car
ca-de
corp-pe-lân-gă-corp
pri-e-te-nul-tău
cel-mai-bun
cea-mai-ma-re-o-noa-re
cel-mai-fru-mos-grad
vin-pă-să-ri-de-mă-ri-mea-mâi-ni-lor-ta-le-și-ne-sal-vea-ză
și-ne-duc-pe-pla-ne-ta-un-de-nu-doa-re
da-că-vei-a-vea-ne-vo-ie-de-un-om
mă-voi-pre-schim-ba-î-na-poi-în-om-pen-tru-ti-ne
ca-das-tru
ca-da-vru
ca-ta-stro-fă
ca-ta-com-be
cal-car
ca-de
corp-pe-lân-gă-corp
pri-e-te-nul-tău
cel-mai-bun
cea-mai-ma-re-o-noa-re
cel-mai-fru-mos-grad
vin-pă-să-ri-de-mă-ri-mea-mâi-ni-lor-ta-le-și-ne-sal-vea-ză
și-ne-duc-pe-pla-ne-ta-un-de-nu-doa-re
da-că-vei-a-vea-ne-vo-ie-de-un-om
mă-voi-pre-schim-ba-î-na-poi-în-om-pen-tru-ti-ne
joi, 20 noiembrie 2014
#
apapapapapapapa-papapapapapapapa
papapapa-papapapa
vopsele cad mâini privesc ce doresc inimi așteaptă lumina lumina
ursul se-ntoarce acasă anotimpuri culegând mâini iertând
totul ascunde totul ascunde totul ascunde cine ești
plecăm departe dar cine poate știi când vom revedea uliul apărând intrarea
când vom repera prima ninsoare nu mă mai doare bun venit
pampadam-pampadam-pampadam-pampadam
tu numai tu glasul tău ochii tăi vii și mă iert și te iert
ca și cum ca și când doar tu ești pe pământ
ca și cum ca și când
papapapapapapapapapapapa
papapapa-papapapa
vopsele cad mâini privesc ce doresc inimi așteaptă lumina lumina
ursul se-ntoarce acasă anotimpuri culegând mâini iertând
totul ascunde totul ascunde totul ascunde cine ești
plecăm departe dar cine poate știi când vom revedea uliul apărând intrarea
când vom repera prima ninsoare nu mă mai doare bun venit
pampadam-pampadam-pampadam-pampadam
tu numai tu glasul tău ochii tăi vii și mă iert și te iert
ca și cum ca și când doar tu ești pe pământ
ca și cum ca și când
papapapapapapapapapapapa
hipopotamul
hipopotamul din inima ta nu te lasă să dormi
vrea să stai cu el să-i spui după ce principii trăiesc oamenii
nu știe că pământul se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten
hipopotamul din inima mea nu mă lasă să dorm
vrea să stau cu el să-i spun după ce principii trăiesc hipopotamii
nu știe că viața e o înșiruire de imagini în fața cărora putem zâmbi
luna se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten
vrea să stai cu el să-i spui după ce principii trăiesc oamenii
nu știe că pământul se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten
hipopotamul din inima mea nu mă lasă să dorm
vrea să stau cu el să-i spun după ce principii trăiesc hipopotamii
nu știe că viața e o înșiruire de imagini în fața cărora putem zâmbi
luna se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea