am dispărut acum 40 de zile
privesc oamenii
ei nu mă văd
oricât aș încerca
nu pot să-mi cer iertare de la nimeni
îmi imaginez o poveste în care toți stăm în liniște
și nimeni nu mai regretă nimic
nu mai am corp
nu mai am mâini
ochii mei nu clipesc
nu visează
pot să uit
să iert
zborul meu nu deranjează pe nimeni
stau într-o casă unde au locuit oamenii
încerc să fiu ca ei
am tot timpul și nu știu ce să fac cu el
uneori stau pe acoperiș și privesc de acolo
tot ce nu se poate vedea
am un trecut pe care nu mi-l pot aminti
nu pot spune nimănui nimic
deși toți vor să mă audă /
vad același moment iar și iar
chiar daca nu mai știu
ce nume am
ce vârstă am
în ce oraș am respirat prima dată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu