arama V

sunt într-o remorcă care arată ca un apartament

canapele portocalii

lumini

instrumente muzicale

trolere, genți, un mini-cazino neatins

cai la trap

cea mai frumoasă dintre iluzii

editez cuvintele ca să nu par fraier

tu faci metafizica în altă parte

lacul lebedelor

cel mai mic sărut de pe terra

pe un mal al acestui râu stau oamenii

pe celălalt tu și cu mine

vezi, aici pot să am curaj

cât un sâmbure de muștar

atât cât e nevoie să miști un zmeu din locul lui obișnuit

dacă ai dreptate și e mai multă realitate în poesii decât în realitate

suntem deja prieteni

căscăm mările

mijim ochii

iar eu te chem la terase și fac cea mai acră limonadă doar pentru tine dar dau și celorlalți

pentru că încă nu sunt pregătit să știi

mi-a cam luat-o capul razna 

și aș vrea să te invit în oraș

arama IV

într-un oraș aproape

o fată plutește peste case

noaptea se urcă singură pe acoperiș

și așteaptă pe cineva pe măsura ei

am walkman și visez ca tine

am răbdare

și spun adevărul

pune-mă într-un buzunar și lasă-mă acolo

vorbește cu mine

o să caut toate cuvintele pe care nu le știu și peste

nu lăsa balanța asta dezechilibrată

luna

are ochii la tine

iluzia spune

corpul tău este foarte frumos

astăzi un preot umblă să găsească măgarul fugar

și îl găsește

îl cheamă pe nume

și își amintesc amândoi cine sunt

o picătură de apă

lângă o picătură de apă

hai să ne plimbăm și să înecăm toate ceasurile

și teama mea de crocodil plecat

aștept o notiță într-o sticlă sau

o cochilie din care se aude

muzică fără vorbe

o poveste fantastică

râsul tău

de ce boală sufăr

și ce medicamente să iau ca să nu treacă

scrie și prescrie

și înoadă un răspuns când ajunge apa până la glezne

până la brâu

până la umeri până la râu

mă vezi cum dirijez păsări?

cum uit trecut

cum promit că sunt băiat mare? 

arama III

îmi vine să zic chestii drăguțe, de genul:

mă gândesc multișor la tine zilele astea sau

arăți minunat pentru o mică cârtiță

dar nu spun nimic din toate astea

scriu poeme și le împăturesc bine

ești drăguț, dar n-ar trebui să te gândești la mine

sunt prea greu de suportat în realitate

ai cunoscut doar partea prezentabilă și bună

bine

o să încerc să nu mă mai gândesc

zise el, scriind poemul acesta

bine

și dacă te gândești, scrie un poem

și ăla o să rămână și o să-l citesc și o să mă bucur că atâta lucru bun pot să fac și eu

mă simt de parcă am opt ani

la karaoke m-am supărat că stăteai cu spatele

mi-ar plăcea mult să vedem filmul ăla

mă duc să mă ascund acum, îmi e frică

kalopsia is the delusion of things being more beautiful than they are

basically, ce experimentezi tu acum

aici e multă visare

știu cum e cu visarea

eu sunt 90% vis

10% realitate

alo, familia vis?

într-o vară în care plouă

într-o vamă în care suntem toți fericiți

număr

mi-ar plăcea să scriu un poem care să îți dechidă și mai mult inima

îți dai jos agrafele exact când îți spun că îmi place de tine

spui ceva drăguț, dar să nu-mi mai amintesc continuarea

îmi e frică de tristețea asta pe care o prepar chiar eu

într-o trompetă la care nu mai cânt

pun suflul la suflu

privire la privire

pântec la pântec

alt fluture ieșit în lume

hălăduiește în casa asta plină de oameni

la capătul acestui poem mă simt trist

demonul tristeții schimbă cearșafuri și încuietori

se distrează și apasă aproape toate rănile pentru că nu-l bag în seamă

dacă te-ai vedea prin ochii mei

nu ai mai fi tristă niciodată

te rog fii blândă cu mine

nici eu nu știu cum să opresc soarele ăsta din învârtit

mi-ar plăcea să îmi pun mâna peste mâna ta

și să simt că vrei să rămâi să numărăm păsări întoarse

chiar dacă

și dacă

și atunci

ca acum

voi scrie în șoapte

într-o limbă rară și caldă

adresa omizii care nu știa că e și omidă

și fluture

arama II

am fost subtil

ca o geantă cu trotil

caut prin pagini mendebil

și găsesc un fluture

el se uită-n ochii mei

eu mă caut de resturi și nasturi și comori mărunte

pe naveta spațială e concert cu timpuri noi

și nimeni nu se mai ia la ceartă

și nimeni nu mai vrea să fie șeful

o pastilă, două, trei

o cetate

o iubire pe jumătate

white coma

e senin băiatul care stă în așteptare cu mâinile la vedere

are zaruri și ziare și zâmbet de copil și zice:

pot intra eu în mlaștina asta să scot ursuleții de jucărie

pot aduce eu focul

pot scrie multe vorbe, cum îți place ție

dacă n-o să-mi mai placă de tine fără ochelari?

lunete, lentile și plutirea asta prin lume, peste lacuri

asta e întrebarea

cei ca noi nu sunt făcuți să vâneze pentru nimeni

într-un cerc cu cretă desenez o vrabie

reîntorc o barză

ud trestii, pierd chestii

ce veste vrea să-mi dea puiul de om

și facem o ascunzătoare

o căsuță în copac

distanța asta față de noi

și colțurile gurii care pleacă într-un zâmbet când se uită timide la tine

nu pot să-mi iau ochii de la tine și să-i duc pe altă insulă între ape

să numere boabe de mazăre

bobi de orez

borne

nasturi în formă de inimă

am visat că eram sub un arbore și o veveriță fugea pe deasupra noastră

prevestind

arama

de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui

și câte mese de unul singur

o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăre zburând aiurea, căutând capătul deșertului

obiecte peste obiecte aruncate neîntâmplător

cearșafuri albe

chitări

și rugăminți

fără ochelari arăt ca o cârtiță

mi-ar plăcea să ne uităm împreună la filmul ăsta, vrei?

ai mâini frumoase, sper să nu omor toate florile pentru tine

și nici calul care așteaptă

mutând pioni, schimbând cauciucuri

de neînțeles ca o primăvară în august

aici stocul de lacrimi

solul de pace

mă cheamă arcadie

mă cheamă Iuliana

mă cheamă: și zici tu cum te cheamă

port pene, balene și timp trecut

îmi zice Marte și am o zi cât toți sorii

pot găsi multe cuvinte cu care să spun: m-am pierdut, niciunde nu e acasă

rotesc chei în yală, număr orașe

uite portocalii ce frumos se uită la noi

și cum ne fac cu ochiul

uite cum se plimbă veverițele pe deasupra

cu nuci și trifoi

și apărătoare pentru ochi

dac-ar fi să fim prieteni, am fi prieteni buni

dac-ar fi să fie capăt, ar fi un fir cu nouă capete

povestitorul povestește

omul face și desface

fata așteaptă

care e trupa ta preferată

cum preferi norii, sărați sau cu vanilie

cer cercetătorii cerșetorii cerbii cerurile cercul cine caută cealaltă cetate când corpurile cad cu credința că se vor întoarce

un un untul rămâne deasupra

ur urmele le ștergem individual

sunt pe o planetă pe care oamenii sunt buni

unii cu alții și cu mine și cu tine și

culeg fructe și legume și legături anapoda

și le pun în ordine

ordinea asta dezordonată cu care

ordinea asta dezordonată cu carne și pene și perne și ceas exact

acum caut o încheiere blândă

o închidere

în orașul panaceu

în orașul palimpsest

am căutat în dicționare, cred că ele mi-au spus

sub trofeul acesta, o pasăre

e un poem lung, știu, mă ierți tu

se întoarce cineva la mine și tu zici:

aici e

și arăți spre inima de rezervă

aici e

și arăți spre ursul p-panda p-polar

care vorbește corect și poate aduce luna la tine pe balcon, dacă vrei