uma

văd fulgii cât capul

capul cât china

cocoșul decapitat făcut rege

văd umilință și pricepere un fel de cântăreț ambulant preamărind nimicul

o mască o masă goală plouă

pun monezi peste monezi fac duș repede

unde vrei tu să ne ducem și de ce calcă oamenii pe mese

pe mese pe mese pe mese

unele lucruri vor rămâne cu mine

liftul

uimirea că cineva nu e așa cum vrea să pară

concerte concedii

sunt bine și dacă e să împărțim totul să facem o socoteală

tot nu e nimic de înțeles

în lesa asta e bine e cald

în casa asta e bine

în mine se fac restructurări

schela tremură vrea la operă vrea la călărie

sunt un spectator sau aș vrea să fiu

șah

șes

sus tot mai sus până când nu mai știm de ce am plecat sau unde

am armele

am uitarea

orașul ăsta nu putea da nimic bun și totuși

de undeva din blocuri scriu poeții și bat în trompete

și bat și bat și cineva ascultă

culmea sau nu

tot naufragiați contemplând frânghia

pe care o tăiem și zicem c-a fost doar o glumă

n-a pățit nimeni nimic era un fel de circ

din care încercam să ieșim oameni și să putem uita ce e de uitat

când e trist, e foarte trist

când e vesel, e vesel

când e iute, privește-napoi

în spatele pașilor mei 

tirurilor repetitive

viselor despre dar nu răspund

ce carusel ciudat

și când te gândești că eu am orchestrat parte din toate astea

o barcă

o cadă

un cal bolnav făcut bine