a fost cât pe ce să mă vadă lumea
printr-un binoclu o lunetă
cu urale cu plânsete cu hai la mine-acasă
ce bine că nu s-a întâmplat
aud tablele trosnind zarurile lovindu-se
am mai salvat un animal
am mai răspus un așa-zis vânător
deasupra patului un fel de trofeu și râurile dau pe-afară în timp ce cineva cântă
așa vrea el
și suntem doar 2 pe palier nu mai știm să ieșim
să vedem cocoșii și culorile și ploaia
a fost cât pe ce
și dacă mai sunt câteva pagini, asta nu știu
bate vânt
pun un disc nou
ridic privirea
suna a regret, dar e altceva
închid ochii și înțeleg cine cu cine schimbă muzică
unde se trec chestii peste graniță și care e următoarea poveste de dragoste
uit
găsesc indicii
dar le las acolo unde sunt
a fost cât pe ce
înțeleg că poemul ăsta nu e nici pe jumătate cât celălalt
că barca asta nu e nici pe jumătate cât cealaltă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu