aș fi cumpărat toate cărțile probabil
doar ca să-mi demonstrez că ei nu pot, dar eu da
și balaurul până la glezne și balaurul până la gât
și prințesa la o masă cu mine depănând o liniște
mâncând o masă bună
și-apoi nada
toți banii ăștia ar fi putut să meargă altundeva
așa e când te simți respins
faci tot posibilul să înghiți soarele și ce se mai află pe lângă el
lacom leneșul umple pereții camerei lui cu povești din caietele pe care acum nu le mai găsim
culegem dintr-un vișin, mâncăm din cine e pe-aproape
dacă nu e, căutăm ceva
un ceas, două
un ulm, un elefant, un templus în care să-mi iau bătaie pentru tot
păzesc o bibliotecă, îngrijesc pisici sau ele mă îngrijesc pe mine
îmi dau să mânânc cu o lingură mare și-mi vorbesc despre moartea mea
poate știu ele ceva, poate știu mai multe decât mine
oricum eu nu pot vorbi și nu pot cânta
fac plecăciuni și mă învârt în cerc
nu mai știu ce zi e
nimeni nu ține scorul, așa credeam, dar cineva îmi numără pașii
și dacă vrea ceva, ar face bine să vină azi
dar nu vine
și mă întreb cine pe cine numără, cine pe cine pescuiește
un arcuș
un bunic
o țestoasă în palmele mele de copil
de copil mare
o bătaie perfectă, dintr-o dată nu mai am nicio grijă și mă speriu
într-un joben mă ascund
un iisus mă îngite
aici la noi fiecare o cu circul lui și dup-aia într-un butoi mare găsesc
și jucării și tot ce mai e
și măști și puști și clești și o cum îi zice
cu multe brațe
zi-i să-i zic
nu mai știu
adorm
îmi închipui că sunt într-un lan mare și bine luminat
nu-mi mai e frică nu mai vreau să lupt să caut să pot
într-o cutie stau
într-o cutie
pe un petic de iarbă și respir viața ce fusese întotdeauna înăuntru
mă vizitează profu cu umbra lui de om bun și râde
ce mai fac caii din televiziuni
ce mai fac eu cu apocalipsa asta
vizitele se înmulțesc
din mine ies bulbi moi dar nu îndrăznesc să zic nimic așa că ei cresc mai repede
dar nu ca să fie văzuți de cineva
ci ca să vadă ei înșiși cum e lumea
