#6

în fiecare noapte am promis c-o să te uit

suntem zece mii de nopți mai încolo sunt mic și rece ca un fulg

te-am căutat prin cafenele pe sub piele și prin case

dar tu fată de mătase te ascunzi, te ascunzi

alung umbre dar degeaba tot cu prada tu cu Praga

unde sa mă rog și cui sa te-aducă mai aproape

care rană care capăt acceptare tu fii tare 

că la capăt tot cu tine împărți vinul și veninul

e greu de spus dacă tu n-o să mă mai recunoști sau eu n-o să mai știu

dimineața strâng petale dup-amiaza crezi că-s viu

tu cui vrei sa scrii scrisori și de ce nu poți să dormi

iar număr acoperișuri iar imaginez cocori

în zori trenurile pleacă fiecare-ncotro

ai avut nevoie de asta ca să poți să faci pe dos

să scoți gloanțele din cai 

să pui bandaje peisaje franjuri arc cu amintirea

să îmi ies din fire iar

cineva mă privește peste umăr

peste umăr mă privește cineva

vreau să-mi spună ea nu vrea

liniștea cu toate cele și cocoșii cu mărgele

gura mea cu gura mea 

laudam toți măcelarii ce se vor reprofila

ba cu pianul ba gradina ba o liniște cu ea

să ne țină între umeri

c-am venit aici cu treabă dar uităm

aici era amintirea

și-aici vrem sa și cantam 

și se termină și gata și totul atât a fost