fake voices

i'm preparing some piano recordings for a poetry night on the radio

there's a voice in my head saying

i also created a nice art work for it

who the fuck do you think you are, you don't even know how to play

i know i'm a cheatter, i reply, i can admit that at any time

it says you can't do that

then i say: o, yeah, and what are you gonna do

become a human and say it in my face?

create some chaos?

then it goes silent

and i keep editing and playing, thinking

i'm gonna make my own radio if needed

i'm gonna change one thousand times

count the countless stars and binoculars

this is who you can make your voice go silent

and see the world while kind and with empathy

for that who doesn't know how to make it go away

it's just a matter of time and practice

two sides

unde sunt prietenii mei imaginari

unde mai pierd timpul

ce lapte beau în halbele lor încăpătoare

cine se rostogolește în capetele lor

o sonerie nu mai spune nimic

nici telefonul

nici poștașul nu mai găsește strada asta

mansardele

floarea care crește din ea însăși

toate vor să știe unde se trage cu pușca

unde se fac băi cu miere

unde se scufundă ei în pene ce nu se lipesc de piept

where are my immaginary friends

what are they thinking about

where are they flying

stay silent

these steps are yours

this dream is dreaming itself

gigant animals

tiny lights

celebrating the outsiders and their extended families

what's done is done

what's coming is improbabile 

cars pieces and the second fox catching something new

#

cuvintele se aud sau se scriu singure

se urmează unele pe altele într-o furtună pe care n-o putem cuprinde

ochii se deschid și ultimii oameni cad în somn

desfac noduri măsor corpurile rămase singure

tot ce pot să pricep nu mai e de folos acum

soarele ne rumegă răbdător pe maluri

am curățat oceanele ne-am iertat pe rând am mai trăit câțiva ani apoi am plecat de bună voie

//

ochi în ochi înțelegând

ochi în ochi sfidând îngerii

liniște

liniștea e acasă

cu pisici în jurul nostru

în timp ce citim povești liniștite sau amuzante

în care totul se termină cu bine

cel mai liniștit sunet deocamdată 

e torsul unei pisici

aceeași liniște și în oraș

și înăuntru

#

grigore marcu molimă

te iau cu elicopter da' doar așa

să vedem răsăritul extra peste lună 

și butoaie cu surplus când cu toate pe la uși și cu frica-n oase idolii de pluș în glumă

când ieșim din piramide cu vin sexy și-o alună

cine să se mai adună

iar pare că dorm aiurea dar tot am făcut rocada cu doi rockeri la posada

să pierd rândul sau așa țineam volanul 

dar dj-ul cel mai mare ce tăcere vrea să pună 

și eu știu să număr vămi cine mă mai numără

struguri mari cât casa 

de marcat mediocru

linii trase cu ruleta

pâine coaptă de sârmă echilibrul când tragi orb 

plictiseala se tot plimbă 

din carlingă cine pune primul stop

cum adică anvelope și sultan

#

cu pâinică cu salam cu rugină cu port-armă nu speram

să ne vedem dar eram de la spate că ferrari fiecare cu arcada

cu pistoale inventam că să pară ca să par că așa e moda-acuma decupam sport national teritorial

dup-aia te repari o cheie franceza ne-am

sange-albastru uit și cratimă alama

pe jos părea mai aproape nu oprim peste cadran

coc pe dreapta cu probleme c-a rămas elanul singur

numără vizitatorii și petale provizorii

arca barca tricicleta cu i'm sorry lady dar

tata nu era zidar nici sandale nu gaseam la reducere tristețea dintr-un han

strboscopic ca zidan cum se scrie că uitasem falafel cu oxidabil amalgam 

care ușă că plecam tot călare iar e mare cordial

când deși cu toate astea noi mai și exageram

întrecând electric gara și semințele-n borcan

era frig era-ntuneric și cântam basma pe glezne sfertul de aeroplan

să mă ierte cine stă de pază noaptea dar nu vede de colină

am mâncat o amandină secundar

și nu se mai dar se-aseamănă cu mine de mine aurora

îngânam să treacă ora peste car

marșul

trec păsări peste casa scărilor unde numărăm flăcările bețelor de chibrit și oamenii întoarcerile provizorii limbajul nu ne folosește desenăm cercuri imperfecte intrușii tușesc privesc adânc rezervele se înjumătățesc cine se înalță pe vârfuri să vadă dincolo de zid și să aducă veștile și aici cine schimbă o haină cu alta un braț cu altul o balenă cu un clipit trist trece fanfara pe lângă noi noi ne facem că nu suntem aici

da

ochi vad

lumea pe dos

deși lumea nu

trec des

uit

număr

și cu cât forțezi

cu-atât te întorci în același cerc

sacul gol

pălării întoarse

tobe surde

un gest nesigur

un om care tremură a uitare

am îngropat întrebările și pe mine

e lin și se vad toate fețele monedei

când încerc să uit

ne trezim

ne facem că vedem

apoi ocheane

apoi holul lung

văd nu văd ce diferență face

absent cât pentru o scenă întreagă

sunt fractura golul

apoi

apoi 

trecutul împrăștiat

odihna

mă așez într-un pat mare și respir amoniu

conduc cu viteză

flori sub tancuri și

tancuri în palme

anagrama

luna alene măsoară oamenii

nu te strădui

stelele sunt așteptate

ascultate sunt vămile

memoria o farsă face să pară totul moale

intru nu pricep

ies nu pricep

nu cred nu caut nu țin să dau

nu lua asta în serios nici pe tine

pescărușii caută focul

cineva stă nemișcat

ceaiul așteaptă

golul

gama

gondolele

gândesc nu

schimbul

  - dacă vine îngerul la tine și-ți spune, pot să-ți dau tot ce-ți dorești. exact așa cum îți dorești. curând. dar vor pleca din viața ta persoanele pe care le iubești cel mai mult și o să trăiești cei mai grei cinci ani din viața ta. după asta, vei vedea totul mult mai limpede. nu vei mai cauta motive să fii trist și viața ta va fi mult mai simplă. ce zici, faci schimbul?

- de ce faci asta? pentru ce?

- tu m-ai chemat

- chiar poți face toate astea și repede? și știi tu cum va merge totul după aia?

- da

- nu știu dacă vreau

- bun. nu mă așteptam. e un răspuns bun

- și totuși, ce alternative am? nu prea știu cum să mă fac bine de unul singur

- și toată viața ai așteptat un pact

- da. dar acum.. când e totul pregătit, nu știu, parcă vreau mai mult de la mine. aș deschide romanul ăla și-aș mai citi puțin

- n-o să fii niciodată pregătit

- iar tu n-o să fii mereu aici

las zborul, mă întind puțin și știu cum voi cădea. știu exact cum o să cad. și toate momentele de bucurie. și ploile din orașul chinezesc. și ochelarii tăi triunghiulari. și cafelele. și teatrele. i have seen it all. și exact atunci apare o nouă lumină, cu care nu ești obișnuit. nu e..extraordinar?

scoate carnețelul și mai notează câte ceva. și mai comandă niște flori de peste stradă. 

- oferta asta expiră în câteva ore

- e ok. rămân așa cum sunt. trebuie să existe un sens în toate astea, chiar dacă nu-l văd acum. 

- bine. atunci plec mai devreme. la revedere

- la revedere

am alergat în ziua aia câțiva kilometri pe un cal pe care nu-l mai văzusem. care parcă era făcut pentru mine. m-a dus țintă unde aș fi vrut să fiu. și s-a-ntors imediat de unde mă luase. și râdeam și eu și el alergând pe câmpia aia întinsă. mă gândeam la cinema și la toate pungile cu bani. la stelele mele de buzunar.

#

faptul c-ai apărut tu arată că n-am făcut chiar totul pe dos

poți să te pierzi cum vrei tu

apoi polaroide la 4am, un moment în care mă adăpostesc

ca-ntr-un poem perfect cratima pusă la timp crabul ar vorbi cu mine dar știe că e încă devreme

din perne și de la balcoane pentru o secundă viața pare o mare victorie

dar cine povestește despre celelalte zece mii de clipe amare

asta n-o să aducă un grammy undeva în africa o mamă întinde haine la uscat

miros a viață adevărată și a grijă a gânduri a vise lăsate altundeva

nu mai vreau să mulțumesc pe nimeni, dacă cu mine nu mă întâlnesc nici azi

din limuzine din peșteri de pe platoul de filmare cu tot curajul de care dispun acum

știu că nu controlez nimic și tocmai asta pare să fie o mare minune

zâmbești și tu și lanurile se colorează galben nu mai avem nevoie de ochean și monitoare

și portavoci și blocurile care nu spun nimănui nimic

asta nu se termină nu știu unde-a început și dacă toate astea erau plantate aici dinainte

sau pur și simplu e greu să-mi asum atâtea decizii luate cu gândul altundeva

adorm visez un pic, apoi adorm iar și e liniște

și nimeni nu zboară nimeni nu pretinde răsăritul

e liniște și pot să stau cu mine fără să caut altceva

fără să număr portocali discoball-uri cornete cu înghețată

când am trecut noi pe-acolo erau mese în mijlocul orașului

și nimeni nu se îneca

toți pășeau liniștit pe mese pe lângă mese iisus era doar o amintire

hamalii erau zâmbitori iar eu aveam iar pretenții despre ce putem și nu putem cumpăra de la supermarket

tu m-ai trezit cu fructe și ciocolată și ți-ai plătit biletele peste tot

n-am trecut prin valea generozității

mă ascund în muzică la fel cum m-aș fi ascuns în orice altceva

și culmea e că uneori nici marii maeștrii nu te pot trezi

adorm și e liniște

mă văd și nu simt nevoia să adaug nimic

elefanți pășind încet la stânga și la dreapta bărcii care mă transportă acasă