am nevoie de o poezie tare
mai tare ca votca dinţii de rinocer
spiritul reîntors
mai tare decât o coadă de topor
şi iertarea păcatelor
îngheţul sau o coborâre înăuntru
ceva să mă trezească după luni de hibernare
cândva poezia mă ţinea în viaţă
iar acum râd de ea câine ud şi speriat
pierdut pe străzi prin canale
manânc scump dorm mult vorbesc prost
cine să mai ajungă la mine
exact atunci ştii că suferinţa ta se înalţă ca o macara
mesteci căpşuni cioclată ceasuri vechi
poeţi care ţi se par mai slabi
doar tu ştii de câte ori ţi se pare că ai pierdut ai iubit
sfârşitul lumii vine şi fără tine
legănat dezvăţat cu ochi limpezi
împăratule
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu