#

sunt nori portocalii

tu esti la gradinita

eu scriu poezii

iarna automobile

casa zambeste

a sunat apolodor

te iubeste

somnul e dulce

te imbratiseaza

flori deschise

pe sine se viseaza

ochiul inchis si ochiul deschis

sunt una

la fel pasul si gandul

dau mana

se face zi

sau zi se face

iesim usor din carapace

ochi aramii

totul ranjeste

iona sau peste

plec la schi

treaz

am nevoie de o poezie tare

mai tare ca votca dinţii de rinocer

spiritul reîntors

mai tare decât o coadă de topor

şi iertarea păcatelor

îngheţul sau o coborâre înăuntru

ceva să mă trezească după luni de hibernare

cândva poezia mă ţinea în viaţă

iar acum râd de ea câine ud şi speriat

pierdut pe străzi prin canale

manânc scump dorm mult vorbesc prost

cine să mai ajungă la mine

exact atunci ştii că suferinţa ta se înalţă ca o macara

mesteci căpşuni cioclată ceasuri vechi

poeţi care ţi se par mai slabi

doar tu ştii de câte ori ţi se pare că ai pierdut ai iubit

sfârşitul lumii vine şi fără tine

legănat dezvăţat cu ochi limpezi 

împăratule

nonsensuri fixe

sunt nimeni 

pierd vremea 

scriu versuri 

mor des

acvatic şi mut întors în trecut

chem iar fantome îmi ţin de urât 

tu eşti viitorul şi trecut întotdeauna

acum c-am ajuns la capăt putem să ne dăm mâna

uite luna e la fel neschimbată

cum să te rogi la tată când tu n-ai avut un tată

remediul în detaşare

zenul e mult prea departe şi tot nu ajungi la mare

pune scoici peste ureche vezi ce-ţi spune cine e

anestezic pentru simţuri e mai rău aşa cum e

mai uşor când îţi dai seama 

că nu faci tu să se-nvârtă

de la patru vezi coroana 

şi ultimul dop de plută ştii

îmi pare rău pentru mine

prea multe bătăi pierdute şi prea multe pene rupte

n-am nimic să îţi comunic închid cercul lumea uită

plictisit număr situaţii tăieturi şi solzi purtaţi

finalul se vrea aproape minte şi nu te iubeşte

cad în locul lui văd digul 

înarmat

îmi place poezia

îmi place poezia pentru că e jucăuşă

s-a înţelepţit şi acum dansează pe pajişti

yuhuuu fii bun cu mine şi se va înmulţi vinul

şi se vor înmulţii peştii şi florile şi şoferii de taxi zâmbitori

îmi place pentru că mă aduce la mine

uşor şi dintr-o dată fără artificii şi ameninţări

iată-te. ia de te joacă

în basarabia poeţii par să primească mâncăruri că să poată supravieţui

armonia singularităţii minunea

în românia poeţii se scuipă

cocoşi jumuliţi şi greţosi

copiii cui

şi desenele mele mă fac să râd

pe mine mai ales

şi bărcile din parcul central

şi plimbările bucuros-ostentative prin huet sau piaţa muzeului

soare care te face să râzi

o hippie hrăneşte un câine

tu ai înflorit deja

mă bucur de roade fără să ştiu

m-am transformat într-un iepure nemuritor

străbat pădurile fericit de sute de ani

joaca e singurul medicament

alege o dată

o să vezi cum niciun vânător nu se va atinge de tine

like a poem 2

am mai scris despre tine în noiembrie anul trecut

fiecare om neliniştit are nevoie de un vis

de o barcă cu vâsle

de o pată de culooare

o nouă crimă

fulgii umplu acoperişurile

setea mea de sânge descreşte

hrănesc iepuri

privesc

desenez

cam asta e

deschid ochii

mai scriu un pic

totul curge

spaţiul gol

eram în mall

pentru mine, exact ca atunci când trece circul prin sat

pot doar să presupun

o minunăţie mică, incredibilă

în timpul căreia nu ştii dacă visezi sau nu visezi

dacă trăieşti viaţa sau viaţa trăieşte o dată cu tine

am luat nimic de mircea cărtărescu de la colţtul socrate

în jur, mult osho, alan watts şi alte panacee

infuriat, am plecat cu două volume de poezie

necrezând nici în ele

m-am oprit o oră la games corner

am mâncat ca şi cum ar fi fost prima masă sau ultima

am citit puţin

în zgomotul asurzitor, poate suferinţă, poate dezordine

versurile nu aveau nicio noimă

seara, la fel

acum citesc şi-mi par una cu portocala mecanică

zian e concentrat şi totuşi distrat de trenuri, maşini, kilograme, înălţime şi ce-i mai iese în cale

pentru mine e nou, încă sunt un razboinic luptând acolo unde pacea dansează

seara am facut treasure hunt

am aprins lumânări

am pus muzică de piraţi

şi am deschis cadouri

imediatul

viaţa ca o apă care curge

nu e niciodată aceeaşi

şi totuşi e aceeaşi

onomatopee

linişte

paşi tropăind

mai departe