interviu 6:05

a fost o dată ca niciodată mai bine totodată mai bine lumea lumilor lumilor laolaltă
ce dacă în barcă nimeni în mine nituri bătute bine tată
parcă semăn cu-n elan care semăna cu mine când eram afară din clan acum sunt afară din plan 
canalele vorbesc canalele vorbesc simultan noroc cu noroiul cu care mă-nveleam

unde te vezi peste-un an unde te vezi peste doi peste cinci hai zi-mi unde te vezi peste zece
mă văd la fel de rece lumea va fel va trece cine nu-nțelege-acum nici atunci nu va-nțelege

ce crezi despre despre schimbare 
schimbarea nu e pentru fiecare nu e pentru păsările călătoare

ce crezi despre tine cum te vezi de fapt 
nu mă văd la fel cum nici tu nu te vezi de propriul nas deși pare nu e un fel de-a spune pas la fel cum știm și tu și eu că timpul nu se-ascunde-n ceas

ce crezi despre lume despre mine despre oameni despre tot ce te-ncoajoară 
eu n-am păreri uneori vă iubesc ca pe mine alteori la fel ca ieri

ce crezi despre muzică poate schimba ceva
poate schimba ceva dacă și tu te vei schimba

ce crezi despre improvizație
rațiunea de a fi rațiunea de a face 

ce crezi despre inspirație
o avem tot timpul cu noi chiar dacă o servim la rație

ce crezi despre introspecție
sunt singur nimeni pe secție

ce crezi despre artă
o harta care îți dă iluzia regăsirii frumos ambalată

ce crezi despre realitate 
singura scăpare poate păcat că fiecare o vedem în altă parte

fata pe care o vedeam de la intrare

hardcore te credeai artist ai pierdut-o simplu și sigur n-o să se-ntoarcă anti-crist vanesa paradis eu sunt omul singur
bling-bling-bling-bling-bling-bling-uri o să mă pierd prin lifturi orașul douăzeci și cinci nu
etajul de după în care tu ai ochii mei iar eu ochii într-o lupă
bem dintr-o cupă sărbătoarim moartea pune mâna stângă peste mâna stângă peste mâna stânga șoapta
e tot ce rămâne noi unde rămânem deșteaptă-te române deșteptă-te e mâine
peste tot plin de oameni ca mine cocoșii plâng unde-s fetele ca tine ce bine ce bine 
odaia goală la fel și mintea lui lumea să sară împărăția domnului 
călimară-călimară de ce mi-ai schimbat traiectoria totul pare într-o doară
separă binele de rău aurul de minereu ființa mea de tot ce-i greu 
poți să-mi spui ce vrei așa că spune-mi o dată vinul nu se face apă apa nu se face pleacă și nu se mai întoarce vreodată 
dinozaurii din mintea mea se joacă nu știu că lumina e lumină și-ntuneric totodată
am zburat acum deși mă-ntorc mereu din drum propun să te mai văd eu sunt roua florilor tu roua florilor
strofă și refren frumos catren țineți-i trena mă-ntorc în mine nu găsesc nimic acolo 
poate doar câteva bucăți din tine în săptămâna lui apolo

tina diez II

vin noaptea pe ploaie când casele se-ndoaie de atâta tristețe și liniște
și linii șterse și șoricei șerpi ștrengari șterpelind singuri steagurile
simetria scocurilor scuipând sare
ocheanul vitreg vede până dincolo de noi scoici sparte bancnote strânse într-o singură mână 
pe mal un băiețel de mărimea unui bob de mazăre uite asta e poezia și-apoi dispare
dar de fiecare dată când deschid ochii cel puțin o fereastră dinspre grădină
trece râzând știe că ne vom întâlni ne vom juca girafele se vor înveseli din nou pe trapez 
și nimeni nu va mai ieși de sub trapă

tina diez

te-am văzut fără să știe
stăteai pitită în carmangerie 
cu gândul la mii de congelatoare 
la cum va fi lumea când vei fi mai mare
la câini alergând pe strada pe care
luminile sunt lumini migratoare 
mimi veseli vând arcuri închise 
trec orele-n ceasuri umplute cu fise
se înmulțesc cocori dar nimeni nu știe 
tu încă stai pitită în carmangerie

pentru georgi

când totul începe cu zborul amândoi pe deasupra orașelor de cobalt
dintr-o singură bătaie de aripi nevăzuți neauziți de miliarde de pământeni 
simțiți poate doar de el dinainte știind fiecare poem
pare imposibil să deprinzi pasul omenesc călcatul străzilor pline de funingine
prietenește înțelegând totul de jos aici unde lucrurile se văd și nu se văd
armăsarii sunt într-o evadare continuă oamenii într-o continuă reîntoarcere
spre ceea ce li se pare că sunt spre ceea ce ar dori să li se cuvină
unii văd doar soarele alții preaslăvesc luna stiloul sticla de votcă
deasupra lor ne-a fost dat să zburăm nufitristăfetițameafrumoasă
cineva trebuie să fi lăsat un drum și pentru noi
de nu-i așa l-om face noi așa cum sângele își face drum înăuntru
filosoful trece în fiecare duminică prin zăpezi de doi metri pentru a da speranță câte unui om în nevoie
arcul se îndreaptă ochii tăi frumoși văd răsăritul iar eu sunt un simplu punct
în această călătorie înspre castel
acolo unde totul se înclină înaintea ta în ciuda vârstei tale fragede a râsului copilăros
ei știu că aduci bunătate așa cresc plante noi, copaci pitici cămile iepurași vorbitori
ploile sunt rare
așa se face că aducem împreună apă pentru planeta noastră 
în niște umbrele roșii mari pentru fiecare vietate în parte

trippy days

pe o scară de la unu la gellu naum 
pământul o sfoară fosforescentă așteptând
oamenii se grupează în comunități din ce în ce mai mari 
florile se deschid la oră fixă
libertate din difuzoare și din piepturi
cartușe care nu mai rănesc pe nimeni 
pricepi, întrebă alice
acum pricepi, repetă ceilalți
încep să văd totul de la o distanță considerabilă 
să sap mai puțin să vorbesc mai puțin
cuburi rubice păsări care știu cum arată sfârșitul
brațe mari margini de coală albă
alfabetul e un lux pentru cei ca mine
pentru cei din cămine soarele nu mai are același gust
mor pe capete sânge cald și nimeni nu pare să-i numere
se aud monezi, sute de monezi sâmbăta și totul o ia de la capăt
și cristina începe să spere iar
saloane pline gorile recitând sunt mișcat
și cineva pune capacul peste se lasă seara
tobele iau acum locul nimicului și bat așa până apare iar soarele
copiii continuă să facă castele în care nu stă nimeni 
sarcastic schimb canalul și parcă pierd și repriza asta 
practic tot ce începe cu sau se termină cu acum
clipa aia pe care n-o s-o prinzi niciodată 
tactic ca o zi de duminică
ping
<where_should_we_go>
ping
<this_trip_has_no_end>
ping
<alice_will_die_tomorrow>
ping
<there_s_no_tomorrow>
ping
<there_s_no_alice>
ping
<no_poets>
ping
<no_rains>
ping
<no_matrix>
ping
<no_purity>
ping
<no_words>
ping
<no_poetry>
ping
<poets_are_liers>
ping
<readers_are_blind>
ping
<already_found_what_philosophers_were_talking_about>
ping
<it_s_just_nothingness>
ping
<you_better_live_a_little>
ping
<there_s_no_secret>
ping
<no_higher_purpose>
placenta se rupe e doar un cerc doar un cerc
îmi repet doar un cerc nu știu cum am ajuns în azilul ăsta
unde oamenii nu aud nu văd nu știu să râdă
narcotice pentru fetița de vizavi
nu vrea să fie salvată nu vrea prieteni 
un mare pericol, zice băiatul de la 24, se va abate peste
și nimeni nu-l crede iar el se așează pe singurul pat rămas liber
și așteaptă
și fluviul se oprește predicatorii dispar
mă sugrumă ceva în fiecare noapte
cu o voce pe care o cunosc zice 
sunt eu speranța
scap câteva ore
câteva minute
la trap la trap
se schimbă totul acum
totul acum
timpul
trecând cu spatele
schimonosit și parcă
luna arată ca o felie de
luna arată ca o felie de 
luna arată ca o felie luna 
tricks
midnights
more than just wings

înăntru o mie de nimeni

una e când nu vezi alta e când nu știi ce-ai văzut 
nu știu s-aud nu știu s-ascult știu să m-ascund și s-asud
aș vrea să fug în sud să mor sud să poți s-ajungi să-mi cânți să nu te uit
ce rămâne nu râmâne ce nu rămâne rămâne paradox ca o bucată de pâine
pun bani departe haine scumpe deoparte că nu știu când vin îngerii să m-asculte aparte
vedeam porți unde auzisem că alții văd doar ziduri imparțial ca sinucigașii-n mig-uri
nimic în linguri nimic în inimi nimic în pahare nu mai știu de prinsoare nu mai știu când e soare
ard furnici cu două lupe acum sunt băiat mare de pe vapor pământul nu-i ceea ce pare
unde ești mă-ntreb întreb de mine oare orele din ceas sunt tot mai neclare
aș vrea să scriu acum un final fericit dacă înțelegi ce scriu mi-e milă dacă nu-nțelegi te felicit