văd din ce în ce mai clar singurătate de portar anume n-am habar
nu mă vede nimeni iar am citit azi-noapte-n ziar a-nviat un anticar
cu mormitele la el cu de toate-n portofel da' zicea că nu e el jura că nu el
l-am pus cu toții la perete cu perne-n mână din care ieșeau cotlete ziceau sărumâna
ce zic acum n-am zis niciodată pământu' nu-i o roată pământu' nu-i groapă
e-o grotă ieși din ea așa-mi cânta și-apoi pleca dispărea
o căutam pe armăsari tineri pe mătăsari vineri dădeam de el mă durea ca un pinten
pentru ce și pentru cine de ce nu contează pentru tine de ce nu contează pentru nimeni
sfânta vineri finalul vine peste tine ai uitat să zici ceva de bine
ea îmi zice că-s poet eu îi zic că sunt nimeni că-n loc de mine mai bine plantau un pin băi
două noaptea țin minte bine cuvintele la mine te lovesc cu călimara lumea crește ca un pește care-noată veșted
duminică, 7 iunie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu