doină de jale - volumul III

îi zicea mihai da' io-l strigam bogdan ai grijă plouă cu diazepam 
ai grijă plouă cu diazepam pam pam pa pam pam pam pas pică metrica pă foaie ca mă-ta la parastas mor în fiecare zi da' nu mă las
de la porția mea de la porția ta de la să moară să facă să moară de nu-i așa
cade peste mine cu creioane colorate n-am pă nimeni asta nu cred că să poate n-ai pă nimeni?
zeul biruinței bine peste banca de afară ce nu cred că te mai ține pleacă iar
sigur pe tine ca un rege pe patine care nu mai vrea acasă care nu mai vrea cu tine 
în cutii vă țin pe toți îngeri și robo-feline într-o de vineri într-o zi devine
comoții cerebrale cuvitele te doare ca un cuțit pe os am venit am plecat da' m-am întors din cosmos a durat ceva c-am venit pe jos
zaruri aruncate noaptea ca o fustă peste cimitiru' vesel ca o fustă peste cimitiru' ce 
ca o fustă peste cimitiru vesel ca o fustă peste cimitiru vesel 
dacă mă-ntâlnești peste vreo zece ani să nu mă-ntrebi nimic plouă cu diazepam
sunt un pește ce vorbește limba română trăiește limba română trăiește după regulile tale 
să mori tu că nu mor caii când vor câinii frăițioare asta-i grupa mare 
dacă nu ești pregătit stai la intrare cu toate ale tale scuip petale nu mă vede nimeni oare
dumnezeu e mare și ține cu mine că n-are cum să nu țină cu mine la cum doare de când ai plecat tu de lâgnă mine 
nu știu să pierd poate e adevărat dar n-am venit aici să pierd neapărat ai înregistrat?
ne apărat de nimeni ne apărat de mine că-s neglijent cu mine ca o aripă vine și zice ține-te ține-te bine am mai salvat băieți ca tine
primăvară vară primăvară vară unde ești primăvară vară primăvară vară unde ești
primăvară vară primăvară vară unde ești primăvară vară primăvară vară unde ești

interludiu

îi e groază când e noapte are senzația că nimic din tot ce poate nu mai poate
nu vrei să fii în pielea lui de mult nu-l mai ajută terapia scrisului
a uitat de visul lui fiecare zi gusturi amărui mii de gutui
nu știu ce spune ce vrea nimeni nu mai vede nimeni nu mai vede-așa
ia comoara și pleacă n-o s-ajungi niciodată la capăt
asta citește de fiecare dată tot orașul e o pată 
ce-a urmat nu știe nimeni zile singur așteptându-te pe tine
tu aveai altă treabă viața-n compania unui pianist pe targă
salvarea-i gratis dar nu vine la timp și rămâi tot după gratii
întârzie zâmbind patriot latin n-ai nimic al tău mare chin când o să ne trezim

andromeda

un nomad cu gesturi simple cu gândurile-n pământ 
m-ați lăsat singur acasă s-ar putea să-ncep să plâng
sau să scriu cu mâna stângă cu o mie de stilouri 
după ploaie vine soare sau nu vine sau garouri 
sau nuanțe de marouri sau nuanțe sau garouri
ce-am ales când am aflat n-am ales eram plecat 
de pe-o mie de planete șef de șef în sfat
stratificat ca atmosfera proastă de după bal 
m-am trezit căzut în șanț și încă voiam scandal
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă 
ca o cobră care nu știe c-acasă nu-i acasă

pablo's blues

tac toc tuc peste marginea bărcuței din frunze peste ochii tăi mari
gradul de atenție orașul iluminat
singur și totuși ferestrele se deschid amplu ca
gura unei balene simpatice peste gura mea
nasturi cât pentru sute de mii de monezi
statui statul
paul așteptând șantierul să cadă
așteptând versul să cadă
noaptea să cadă
aici completezi tu cu ceva frumos
tic-tac și totul stă pe loc fără ca tu să știi
trigonometria fericirii într-atât de aproape

at the window

2:20 tristețe prin pori prințese fără casă redevi tu uneori
coboară nori lifturi blocate dumnezeu la aparate 
e sâmbătă și plouă mi-e milă de mine e trecut de ora 9 ea nu mai vine
totul se-ntâmplă cu rost o poezie contra-cost o masă servită de-un chelner nervos
capul plecat nu vede ploaia de stele se-ntreabă mereu: unde-s stelele mele?
4 trecut mă-ntorc în cuib nimeni orice văd îmi aduce aminte de tine
rânduri fine cad peste mine e tot ce am nu știu ce mă ține viu sau cine-mi dă dreptul să-ți scriu
o lume nouă așa visau toți flori adânci ca tăieturile ce te făceau uneori să plângi
se strigă pas mă-ntreb ce-a mai rămas și-adorm iar cu oboseală-n glas
2:20 tristețe prin pori prințese fără casă redevi tu uneori
coboară nori lifturi blocate dumnezeu la aparate artefacte poezii stricate

ioana goana

e bine că prea deveneam prieteni ce e bine nu e bine ce nu-i bine nu ne treb'ie
ce e mult strică ca un pahar de sticlă pe care l-ai scăpat și-acum toată strada țipă 
ca uitatu' pă geam ca uitatu-n nu-mai-am ca uitatu-n lumea-a treia ca uitatu-n ochi adam 
ca poezia ziua ca zina și maria și trufia liturghia tot ce are sens nu vezi îmi învii caligrafia 
departe ca valul retras ca malul exact ca pepenii la coadă hanibal nu 
mă întrerupe că scot colți de melc degeaba să mă vadă ca un munte ca-n fântână cade bana 
ca o prăjitură ca un zar găurit ca o galaxie mică de ce ești atât de trist
ca o ceașcă toarta ruptă ca o fată dor de ducă ca o haină desfăcută
ca un cadilac cu pană da nu d-aia pana zboară aurel vlaicu îmi moare mic-u'
atâta prietenie îmi ajunge toata saptamana întinde mâna acolo unde-ncepe luna ne-ntâlnim baicului colț cu șaguna 
trăi-mi-ar cuvintele vorbesc adevărat dimineața-ajung acasă noaptea iar devin bărbat 
ambalate-n cazinou prinse cu-n garou moro ca e rându nostru-acuma da nu-i rând din ăla nou
continuarea o scriu eu în altă parte că tu nu mai stai demult prinsă la aparate 
fiecare strofa lui vene sparte amărui noapte bună fată brună ca sfârșitu' sau ca infinitu' lui

tina în trei pătrimi

ale vieții valuri-valuri
mă cuprind numai pe mine
oftă din cutii de farduri
bărbatul cu gânduri line
dansul ce l-ai scris azi-noapte
l-ai dansat și-acum un an
peste pruni și meri departe
când eram cel ce eram

separat de tine sunt
parcă mai împiedicat
tot ce îmi apare-n față
pare-a nu se fi-ntâmplat
din căsuța asta mică
dintr-un foarte mare pat
lumea pare o cântare
deși noi n-am mai cântat
mor acordeoane sute
gâze și omide pleacă
într-o țară pentru ele
mică și întunecată
doar noi oameni însetați
după o mică lumină
ce nu știm de unde vine
și nici ce vrea să devină

așa că rămân la tine
poate le-om veni de furcă
înarmați și cu răbdare
și cu fericire multă
toate se vor liniști
vor găsi ce caută încă