ignorăm moartea-mpreună
curmă turma pierde-i urma
matragună richter iarna
uite-te în ochii mei
pune arma jos arată-mi
stelele de dinainte
scuip în sâni merg mai departe
nu mă știi pe dinafară
ancora nevieții arde cinsprezece ciori deasupra
alarma cu cine ține ceata în septembrie crapă
nu face bine la suflet dar unge-mă cu cerneala cel-mai-mult-albastră
râzi
centrul necredinței astăzi
țin cu moartea nu cu tine
nu pleca plecându-mi capul nu rezolv nimic și cred
că sfarșitul nu e mâine
totu-i bine jur pe red
joi, 3 octombrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu