joi, 6 decembrie 2012

epitet 3

mare căcat şi cu poezia
ce rost are
dacă şi noaptea pui mâna anapoda peste umărul femeii tale
culegi stângaci zarurile şi speri să-ţi spună şi ea ceva
nu orice
nu oricum
dar ceva

cercul ăsta cu două aripi
ca o femeie frumoasă
un asteroid ce-ţi spune pe nume
şi dup-aia îţi aduce micul dejun
şi e cel mai bun mic dejun
cel mai albastru asteroid

bă, prostule

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

calatoria cu ilinca

uneori pare c-o sa mor nu mai am poezia nici pe ilinca nici umbrele sau papagali vorbitori si tot exercitiul asta inutil nu ma duce nici...