Patul cui?

Vreau sa te uit, vreau sa respir,

Vreau sa traiesc in tine viu,

Vreau sa vad visul ce revine, stiu.

Ca tu descosi cearsafuri fine

Din paturi ce raman mereu straine, dar te iert.

Tu te intorci, eu te cert,

Incepi sa plangi, iar eu repet aceeasi simfonie trista.

Rezista, draga mea, (rezista!)

Vreau doar mana sa-ti intind,

Sa-ti pun coroana si sa-nnot in apa ta.

Vreau sa ma nasc din gura ta, sa fiu perfect.

Sa calc din nou in viata ta descult, nu vreau sa te patez.

Nu vreau vreo clipa sa cedez, sa te strivesc sub talpa mea.

Incerc in nopti strans sa te tin

Far' sa detin nici cea mai mica parte de-adevar.

Cu mar uscat te-am alungat din paradis,

Ti-am dat dureri, ti-am dat pareri de rau,

Si te-am lasat sa mori incet in luptele

Cu mori de vant, in visele ce ti le cant,

In diminetile fara de gand,

In dup-amiezele pline de zmoala de pamant,

In canile cu lapte sfant.

Ia-mi mana-n mana ta si spala-ti camera cu ea,

Gaseste-ti drum fara sa crezi ca nu meriti,

Fara sa crezi ca nu suntem meniti.

Grabeste pasul, opreste-ti ceasul (si arunca-l!)

Dezgroapa-ti sansele,

Nu vreau sa fiu cascat de gura ta.