Poporul ales?
Omul ales?
Toata aceasta truda, parca nesfarsita,
Pentru ca macar unul sa castige, partial,
Lupta cu viata?
Pariul asta se va rupe candva
Si nu avem decat sa punem resemnarea peste,
Sa stim sa punem semn de carte la final,
Sa incheiem cu tact fatidica poveste.
Totul e unic, aici, sus.
Ideile ce schimba lumea..vin doar o data.
Iar sansele la viata se potignesc tot de atatea ori,
In inimi vi de trecatori ce par mereu ca-nvata,
Din propriile greseli, din ale altora, sau niciodata.
Apar usor calcand covor de rosu cu sfiala,
De fapt urasc frica si se feresc cat pot.
Sosesc destul de rar, in zile cu lumina pala,
Pentru a nu trezi din amorteala
Ultimul pamantean impins inconstient peste tribord.
In cani ce sufera de supraplin,
In tumultul de stari ce vin si apoi pleaca
Fara sa-si ia vreodata ramas bun
Ineaca sorti in ultimul pahar cu vin
Si le lasa sa treaca.
In coltul sau, cazut, prea doborat, asteapta,
Soarbe meschin apa sfintita, apa moarta,
Si crede-asemeni lui ca raiul
Se va mai revarsa macar o data-n ochii rai
Spunandu-i apasat ca ea-l asteapta.
Ca-l asteapta!
Totul e bland, aici, jos,
Iar oamenii au devenit mai buni, mai calzi
Vand pana si vointa si speranta
Crezand prostesc ca tu, inger frant, singur ai sa cazi.
Si-ai sa-ti pierzi cheia
Si-ai sa-ti uiti ideea aici jos, printre noi,
Si-ai sa vrei sa nu te mai intorci
Si-ai sa ramai…
Si-ai sa ramai…
Si-ai sa ramai…
Si-ai sa ramai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu