recapăt filmu'

un ultim punct terminus și
de la capăt ca un prozator cuminte 
nisip peste paltonul de anul trecut
căcat pe cizme
păsări moarte sub ștergătoarele unei mașini lada
vor învia toate sâmbătă și vor vorbi
despre viața de după 
despre apostoli 
despre cristi când era bine

transă cu mine pe șinele de tren și niciun tren să-mi cânte trezește-te lazăr bate toba 
trec mașinile peste 
ne scapă din gură picuri de ploaie
o tristețe 
două tristeți 
și poate peste
scrii femeilor ca un amator și te miri de ce nu te însoțește niciuna la parastas
plaga de ieri romburi defecte branule samurai obosiți 
ziua-noaptea același nimeni în piele de om
prestez viață gratis recompensele costă scump

11 fără

nu e sau pare a nu fi nimic pianul mă prinde de umeri - mă fac mic
încă o iarnă mai rezistă un pic acum câțiva ani erai la fel - nimic 
acum la fel - nimic mai rezistă un pic nu te ridică el la cer când ceri tu știi ce zic
apa ninsoare se face când se face frig asta ne bucură un pic asta ne bucură un pic 

sensul vieții departe de ce iubești atât de mult trage frâna de mână așteaptă o să fie tun 
poate într-o zi ca asta cerul iarăși se deschide cineva cu ochii calzi își va aminti de tine
pân-atunci stai și scrie stai și-nvață că dacă gheața-i subțire tu știi cum se face față
pumnii strânși dinții stânși credință eu și cu tine știm ai făcut totul cu putință

și știm că seară de seară se-ntâmplă să ne găsim în fața unui zid enorm anume pus de destin
și știm că seară de seară putem să depășim șanțuri umplute cu apa murdară de la venin (x2)

disfuncțional

fetița papion
fetița acordeon
fetița babilon

fetița-pasărea sare
săraca fetiță-pasăre sare
dar picioarele i se înfig înapoi în orașul singur luminat de pitici ciocnind periodic

endless summer

un fost forest gump fosforescent alerg pe ape
transced copilării și portofele furate
în lumea mea de bibelouri sparte 
am aracet în inimă o să vă cam repar pe toate
semăn cu gepeto - pinochio-n acte
mănânc flori și animale moarte
poarta spre sufletul meu e deschisă poate
ce vreau s-aduc în fața zidului sau să las în spate
în spinarea morților ce cred că nu se poate
sunt mecanic mediocru mă înec în arte
plecările voastre îmi sunt identitate
cunosc toate ruâurile cunosc toate târgurile cunosc toți oamenii cunosc și vameșii și hoții și scriitorii și pe toți ai voștri 
se bucură proștii versul mi se-nmoaie la vederea ei tu n-o știi fata din visurile roșii
respectă-te pe tine însuți iartă-te nu-ți mai îngropa fratele nu uita faptele
vorbele sunt ieftine d-aia încearcă să scrie și cine nu iubește ploaia
și se supără foaia
mi-e dor de fata aia
aduceți barca și vâslele și valea pe care să cobor 
al nimănui al tuturor
caut o trompetă antrenor 
în lumea de dincolo de lume
unde caii nu sunt legați de picior 
unde băieții buni nu mor băieții răi renunța la haina lor 
un simplu autor cu pumnii strânși 
în așteptarea penelor

ieri

într-o seară am urcat pe blocul cu patru etaje vrând să sar
m-am întrebat dacă măcar pentru o secundă aș simți durerea
mi-am spus că ar trebui să fie într-adevăr ceva extraordinar
vizavi de pensiunea unde acum câțiva ani era plin de bețivi cuminți și deștepți
dar care se căcaseră pe ei de frică

trist m-am întors în casa scărilor coborând conștiincios înspre viață

trebuiesăînțelegicătotuleoiluzie

atunci și numai atunci zâmbetele și mâinile ni se pot alinia într-un joc perfect care nu obosește
până atunci zeci de matrioșka uriașe se vor dezvălui în fața noastră râzând sincer
știind că spectacolul lor se va termina într-unul din anii care vor veni
pentru că vor veni mulți să bată în ferestrele și acvariile noastre câțiva ne vor lăsa firimituri de pâine 
atunci ne vom preschimba în păsări sau în pești și vom supraviețui
poeziile lui erau pline ochi de promisiuni frumoase și de fata care se va întoarce cu eterna fericire pe chip

i don't play games

dagadagadum dagadagadum dagadagadum inima mea scoate fum
ajung acum la capăt de cine știe cum n-am ce să pun în loc n-am ce să strig deloc
arcane arcade poezii fade balade triste prade balcoane vechi parade-n haine-n perechi
lumile se-ntâmplă să fie ale noastre păsările cerului victimele gerului decembrie în cercul lui
ce aștept acum număr un nebun plus un nebun fac doi nebuni dincolo de turn

vor evada cândva cu toții știu (x4)

înainte de curțile de vișiniu de rinoceri de scriitori de vânători de femei și de durerile lor
se-așează ceva necunoscut neatins de mâna omului frumusețea pomului fructele din el
nu uita nu ești înger nu uita textul înainte de orice basmele și basmele armura și armele
poeziea și drogurile armele drogurile rappace timpul carapace vom apărea-ntr-o zi
n-o să știi ce te-a lovit n-o să știi cum te-a lovit carlinga arsă de binele de sub carcasă casă masă
pasă proastă pasă bună dac-avem curaj o s-ajungem până-n lună ne va ține legați și curați
larg zâmbet auriu

vor evada cândva cu toții știu (x4)

If i lose myself

totuși parcă văd lumina totuși pare că-mi văd regina sângerând amfetamina ignorând preaplinul și vina
varul ambrozie pe strada florilor sunetul cocorilor pe coridor acum arată-te uite cum vin îndată 
organic sincretic ce să fac am căzut din copac cu simțul bunului simț fracturat joacă de copii
inimicii nu există sunt inamicul fricii nu există pare tristă dar în spatele ei cresc copaci înfloriți
sala goală oamenii pleacă rămânem doar noi ce zici te conduc pe drumul pe care merg niciodată nu pierd
e verde trec cântec notele mele scrise cu rânced pier se schimbă-n ceva nou uit de garou de garoafe de metrou

totuși parcă văd lumina totuși pare că-mi văd regina sângerând amfetamina ignorând preaplinul și vina
pentru când nu vrei pentru când nu vrei să vezi

straight up

compas compasiune contrar contradictoriu în zilele bune unde ești cum e zi-mi cum e cum e 
compari necunoscutul cu neconoașterea de sine pe bune algoritm națiune pierdută în sume sumerian deschide-te asumă-te 
marțian magician vă fac să dispăreți abracadabra cadabra cadabra macabra
am scăpat din hotelul în care cuvinte strâmbe ne erau mâncare pentru creier și inimă doamne ține-mă
pânză de păianjen ține-mi de urât o să curăț casa de arbori la-asfințit 
de la-nceput n-am vrut să vă sar de gât în rest aș fi putut să fac orice trăiam în coceni fruntele și fundele câmpia și muntele
mută-ne-ntr-o țară mai mică să nu ne mai fie frică izopren soartă mitică globalizare criptică
cine-am fost și cine sunt mă țin cuvint e am tot ce am sodoma gram cu gram sunet alocam greierilor cânterăți din habar n-am

alungă tu ce trebuie-alungat ascultă tu ce trebuie-ascultat
acum și-atunci și-ntotdeauna pun tortul la bătaie să vadă
capricii carotidă calamari camarad canotaj ascuns de baraj 
ne vedem în viața de după în viață de după sau în spatele blocului din diazepam 
dar nu dispăream nu știu de ce ce ne ținea ce ne voia ce nevoi am acum același drum
sălcii din care iese fum circul neființei asimilând azoți și scrum
sfârșit amintit de basmele ce spun că orice prăpastie are fund unde vom sta destul și-apoi nevertratele din noroi
ele sunt cu noi doar ele sunt cu noi lacătul inimii mele topit de ultimele ploi

Knives and Forks II

dă-te-n presă în cutia cu minciuni am venit cu ceva bun de dincolo de mine de sticle și de pile 
abracadabra vecin cu mine însumi pe strada lambada ești ca nicio alta un deliciu noaptea pe pâine moale 
moare toții idioții din cauza la aer impregnat cu poezie plopii se îndoaie foaie verde foaie
împăratul dezorientat regele moare sarcastic din plastic o pășusă prinsă în elastic fantastic
bradul la ferestră să vadă pune muzică cu mine să trecem o dată de stâna de umărul meu care ascultă lin
tot ce se petrece la petrecere devin mai bun ca mine și nu-ți să crezi nu mai e demult un secret
felinarele încep să guste din mine totul vine de acolo de unde am lăsat să crească plantele miraculoase 
să ne păzească de ploile umbroase te gheare și de oase l-am văzut tase căra ce mai căra ce mai căra ce mai căra
piramide dropsuri salată de vinete am fost cuminte o să vină moș crăciun din cutia cu minuni din cutia cu minuni

Knives and Forks

trap troc ca întors de pe planeta leilor singuri masă și linguri 
un instrument ciudat inserții cu uraniu în inima scriitorilor ce par să fi scăpat de travaliu 
o apă arzând călăre pe-albinele de sub pământ soldații cosmici nu renunță nicicând
rochii cu buline pătrate antrogini cu sufletele sparte lumea-n care nimic nu se poate
poartă-te bine cu tine poate se va schimba totul în bine totul în tine

musulmanii se roagă românii cer ploaia cade-ncet din cer glucoză rinocer 
cerber certitudi atitudi alambicate sunt căile oprite sunt văile 
voia domnului cizmar avorturi pe cântarul conștiinței oamenilor sinceri zâmbind avar
pepene cu luminări macarale alte zări pinochio preșcolar urmele lăsate de mine-n mortar
totodată n-am să știu să scriu cu măna sub capacul cu sfaturi anomalie-n paturi în pături 
urmărind scaune crescând în ring bătându-se cumplit umflându-și ficații arcadele din stații
unde ne sunt tații îngerii amanetați-i

stop pe piept stop tot ce mi-a mai rămas nu mă uit la ceas stau neras în grădina porcilor
aduceți farfuriile să mâncăm furiile gata sus garda hai cu plata pânzele și rândurile și lopata
cineva strigă ai venit la fix ai picat la țanc bun venit în țarc aici ești liber aici ești lider
kamasutra rămân fidel gândurilor mele ce nu se lasă aprinse pisica-ntinse al treilea ochi 
să nu dezgropi clipește-acum ultimul nod macrocosmos și-un pilot automat ocean neliniștit de firele de praf

shot caller

transmit din altă eră am mâinile pe clape tale siguranțele-ți tremură
aș fi vrut să uit tot dar nu se poate formez sun intră robotu' ești departe
într-o lume mare-n care nu știm să dăruim o floare sau să ne dăruim o floare
blocuri cu multe etaje torturi cu multe etaje torturați de propriile ambalaje
ce să fim dacă noi înșine nu știm să fim 
o pictură ar vrea să-mi zică pe bune unde-s lucrurile bune și de ce-ai uitat de ce-ai plecat
e adevărat totul se transformă o luăm de la capăt și existăm în altă formă deși parcă n-am existat 
scriu muzică și n-aș vrea să rămân la mine-n cap

frayed string

am venit am văzut am plecat cu inima plină de rugină și păcat ce păcat
primul mc făcut knock out o pățesc deși n-o caut
nu sunt un model pentru nimeni cum zicea cineva 
mai bine mă calmam poate vedeam și altcineva
viața curgea nu ne-ntreba clepsidrele de țeastă le spărgea

nu câștigam nimic nu uitam nimic nu știam nimic (x4)

universul e atât de mic nu-i atât de mic e atent la tot ce zic
aș mai rima un pic da' mi-am uitat cuvintele în mozambic
am căzut într-un ibric nu mai știu să ies nu-i nimic
o să stau acolo până cerul strigă pic (pic-pic-pic)

da-da până la final da-da e fenomenal da-da până la final (x4)

Mokzart

din mediu-acvatic vin n-am frică de nimeni pește pe viață
mă dau pe gheață antichrist patinator profesionist într-un vis suprarealist
abis neabis mă-ntorc oricum am promis sunt controlor am o mie de bilete-acum
biliard cu bile de aur am figură de maur lăutari eu sunt tezaur
călătoresc în fiecare noapte norii sunt prietenii mei vorbim în șoapte
pe cine mai salvăm pe cine renumim învățăm să zboare versu' meu nu moare așa că merg mai departe
găsesc armăsari așteptând iubind toți într-un gând gangu' vieții mele te aștept plângând
amore mio muschetaru' mi-a sărit muștaru' spulger baru' nimeni înaintea mea spune-mi călimaru

nimeni pe tron nimeni în viață stele nu-s pe cer luna nu mă-nvață (x4)

Zdot Exposure

fractură de bazin arlechin clovn marin sub marin poezie de pelin de ce să ne ferim
scriitorul antic am timp sunt cam lunatic tati plin patimi prieten cu dinu lipatti 
începem party pe peneș curcanu' plini de pene și de farduri și de carduri și crânguri păsări rânduri
alcoolicii pe gânduri alcoolicii pe gânduri alcoolicii pe gânduri

pace dacă-ți plac poeții pune-o mână-n cap
pace și analfabeții prieteni de pahar (x4)

uite fac rap tu dă din cap gellu naum amanetat poet național încurajat
ai un dar doar al tău ține-te bine vaporul pleacă să nu-ți pese de mine
bani din rime comoară din cuvânt algebra-alunecând pământ străin pământ pământ
înghițind încercând trompete-ncercuind pe rând nicicând nicicând nicicând

pace dacă-ți plac poeții pune-o mână-n cap
pace și analfabeții prieteni de pahar (x4)

visul 2

erați doi. în loc să pășiți ca toți ceilalți, vă duceați în spinare. la propriu, agățați unul de spatele celuilalt. nu era niciodată greu pentru că așa se pășea în lumea voastră. apoi el a dispărut și, fără să știu de ce, ai continuat drumul cu mine. acum tu mă duceai în spate. și nu era greu pentru tine. și totul era o plutire, o fugă fericită, înspre lume și înspre noi înșine. și toate păreau mult mai mici, în fața acestei fugi care n-ar fi putut obosi vreodată. apoi, de sub cer am ajuns într-un coridor foarte lung. din ambele sensuri alergau băieți și fete. acum eu te duceam în spate. nu-mi aduc aminte să fi văzut și pe altcineva pășind ca noi. părea ca toți să fi pierdut câte ceva. pe unii îi împinsesem pe scări nesfârșite ca nu cumva să pleci cu ei. cu tine ținându-te strâns de spatele, priveam în ambele sensuri, oameni alergând singuri, cărora li se luase ceea ce noi încă mai aveam. până când un bărbat ți-a înfipt până-n oase un cuțit cu lame ciudate. încă în spatele meu, păreai vie și neîndurerată, iar eu nu aveam de gând să te las. dar rana devenea tot mai adâncă, așa că te-am lăsat să mergi cu el, gaura rămânând la mine. după care ai dispărut din lume, iar eu am rămas cu adevărat singur. plângând pe coridoare, neștiind nimic despre locul unde ai putea fi. de o parte și de alta, pe coridoare, cabine de duș, neacoperite cu totul, care plângeau o dată cu oamenii. dar tu ai reapărut. într-un alt corp. ne-am regăsit pe același coridor. amândoi găsisem locul unde, altădată, stăteam împreună. amândoi vedeam totul, dar tu păreai să ai drumul tău acum. mi-ai spus noul tău nume, după care ai plecat, totuși, cu părere de rău. ca o pedeapsă, acum, îmi pot aminti doar ființa ta cea nouă. acum alergai lipită de spatele altcuiva, mi-am spus. la suprafața apelor erau multe gratii, așa încât înotătorii -tu erai unul dintre ei- ar fi putut doar să respire, nu și să iasă afară. așa am reușit să te țin sub ape, ca să dispari din nou, să apari, poate, cu primul tău nume, cu prima ta înfățișare. pe vremea când alergam cu ajutorul tău am văzut amândoi mulți oameni aruncându-se, împăcați, de pe balcoanele unor clădiri înalte. sinucigașii, ca și mine, voiau să regăsească pe cineva. totuși, nu pot știi nici acum, spinarea cui îți era predestinată. cu toate eforturile mele, cu toate eforturile oamenilor, fuga începea și se termina mereu, perechile schimbându-se după o ordine pe care nu o cunoșteam. totuși, ciclul era încă neobosit. sortit rănii adânci, morții și unei reapariții în corp nou, oamenii nu încetau niciodată să caute, convinși că de fiecare dată se aflau în proximitatea unui infinit care e doar al lor.

an II

îți mulțumesc pentru că
crăciunul trecut
erai cea mai frumosă fată cea mai frumoasă planetă cea mai frumoasă ființă
îți mulțumesc pentru tot ce-a urmat bine rău 
ghidul punctul pe frunte chiar dacă nu știu să desfac o înghețată noaptea să fac cadouri
nu e ușor de pus în cuvinte uneori după am știut ce ai simțit 
poate și-acum acum nu îmi cer iertare pur și simplu nu pot să nu spun să nu scriu
cuvintele se adună singure eu doar ating câteva butoane așa apare ceea ce oamenii numesc
așa dispare ceea ce oamenii numesc
deși nimic nu dispare niciodată mi-e dor dor să merg cu tine de mână
să mă speriu de felul cum conduci rupi oglinzi sau să-mi placă sau să 
simt că sunt într-un cocon unde cineva
are foarte mare grijă de mine
crăciunfericit

an

acum un an pe timpul ăsta se cam întâmplase minunea
și eram mic și prost și orb și rău 
nimic și scund și bun și mic
când tobele bat pentru mine dimineața 
și ochii văd lumină atunci când se deschid
există și altceva în viață în afara tristeții din filmele lui lars von trier
ia o cameră și pune-o-n mână
infinitul se scutură înaintea noastră ca o pasăre întrebând
chiar nu mai vrei să încerci o dată povestea cu aripile
scrutând orizonduri ghimbir bucăți de pâine poezia e o liniște e tot ce pot să înfăptuiesc
dacă într-o zi mă va întreba cineva 
tu ce ai făcut pentru bărbatul cu barbă de sub podul din basarabi o să spun
am scris poezii în care și el ar fi avut locul lui
am plouat cu apă de râu și supă alfabet spaghete stele noaptea
care ne văd oricum
care te văd oricum

mă trezesc la cinci fix îmi umplu gura cu pastă de dinți fix
fără apă fără periuță fără nimic fix 
neștiind pe cine ar trebui să păzesc aici
apoi realizez că trebuia doar să scriu poezia asta despre tine
recviemul ăsta fix în care peștii se înmulțesc bolnavii se fac bine
tu nu ai uitat cum se râde cum se adună pungi de pe pod fix
teiubesc

jocul de-afurtul

într-o seară de macarie asfințitul colora o oarecare carie lăsând fâșii-fâșii ascunse mulțimii doar de blocurile în tonuri maronii
cerul era de-un albastru precis cern de parcă-ntreaga zi se dilata-n poem 
nori roz diafani beatifici în imponderabilitate moarte identic de puternic măcinate 
soarele cobora lizibil pe măsură ce se schimbau mersurile liniile de vizavi începeau să se-nchidă mai des și le displăcea orizontul supărat din ce în ce mai fad 
întunericu-nainta interpelând un fapt 
norii roz deveniseră arămii spre vest iar când le-a spus dreg porci sori scrisori și-un astru distrus
lângă pungă alungă noaptea vine-ncet și-o mănâncă vestul pierzând penel în fața vastului trist ce cerșea
de undeva gonind ca o plajă suflându-i în ceașcă cum striga pedestra spațiu necuprins din ce în ce mai stins visul s-a-nchis și pe globul din vis în vis 
luminile de nu mai vii și niște ciori într-un bol ascund inegal prescură în zare mațe roz despărțite aspectuos de oare cine la lingură 
o zonă de beton nefastă apoi în mărginime arealului destins de acalmie
pe fâșia de fum distins statuia din carmangerie a
colo unde erau balele-nainte să dispară forțe nevăzute împresoară scara în petale
prefăcând-o dintr-o balenă cu pete de teren pervaz violent hardcore indigo cerul se lasă încins cu calmurile lasoului dintre clanțele unui registru
apusul și răsăritul sau definit într-un val încrețit pe deplin încremenind în zadar lumini izolate-ale mierii devin ca de-odată carăbuși vedirii
fiindcă deja mersurile nu se mai pot trezi-nvinse 
tace pân' la o nouă ștachetă de tenori linse

gratholm

înălțările poetului încâlțămintea grațielei strângând picioarele în jurul primului copac fructifer 
hai să facem cunoștință cu dumnezeu ai o fisă 
am nasturi și carne și lumânări ca-n tarkovski acum ne-chidem în camera ta mică unde 
mă transform în cinevreausămătransform te transformi în cinevreisătetransformi 
vulpe singură sinistru strigă samsara 
liniște peste câmpul cu flanele paltoane fără nimic pe deasupra 
sapă și vei da de celălalt capăt al lumii 
unde se ascultă doar cleg iar cei ca tine nu mai au lacrimi cruci capsule sfinte

#

15 decembrie
7:19 am 
mi-e frică
pete albastre însoțesc o bucată albă de pânză
atunci când mi-e frică trebuie doar să vin la tine
și pasărea nu va mai bate atât de tare din aripi din picioare
și nu va mai lovi cu ciocul stomacul meu încă neîncercat
în brațele tale pasărea va pricepe ceea ce orice om ar trebui să priceapă

totuși tu ești un pic departe
dar ea înțelege ușor încetinind bătaia din aripi
lumina unei promisiuni atât de frumoase ne liniștește 
pe toți trei

sovy

aveam să aflu că puterea versului e dată nu numai de vocea dinăntru
ci și de vocea dinafară sau poate
așa era înăuntrul poetului 
prostituate abatoare și sigur o fetiță ca tine
care să tragă draperiile într-un semn de acceptare perpetuă a vieții

poetul pare furat de alcool de tutun de gândurile lui de când era în scoică
pentru că mereu stă acolo
cu pereții plini de urină 
gata să se topească peste fața poetului și să-i spună
te primim în împărăție

dar el stă drept și privește înafara bănuielilor lor
gata să scuipe să fure să râdă în fața obiceiurilor schimonosind lumina
pe care nu i-au dat-o nici cuvintele nici ochii dimineții

braț la braț apar amândoi 
ea tânără misterioasă 
el cam mic și nesigur
pentru că nimic niciodată nu e 
dinainte stabilit
pentru că nimic niciodată nu e 
dinainte câștigat 
dinainte pierdut

winner strings

la-ri-sa un-de e-rai 
fac scheme ca hagi la galata sarai
piatră foarfecă hârtie și foc 
poezie post-modernă încă simt că mă sufoc
ruleta rusească muzică proastă 
pinguinii în albastru se-aruncă de la fereastră
u-u-u-u-un-de e-rai flori baiaram bai-ram serai 
altitudine altitudine altitudine

pun mâna pe pix deși-am jurat că nu mai scriu 
poezia curge-n fluvii orb mort în cișmigiu
pupile linii frânte țe-sături 
adun înăuntru pâlnii schelete guri
portrete și scânduri las statuile pe gânduri
u-u-u-u-un-de e-rai
u-u-u-u-un-de e-rai

de-de-de de ce speram umbre cu-nos-cu-te pe tavan
de-de-de de ce speram umbre cu-nos-cu-te
de-de-de de ce speram umbre cu-nos-cu-te pe tavan
de-de-de de ce speram umbre cu-nos-cu-te

karmanucade

trompeta plină cu tutun mă trezesc mort într-o baltă de sânge 
urina e prietena omului o balanță sublimă când n-am nici în clin, nici în mânecă cu voi toți
când ne legăm ne legăm bine ține-te plin de tine surprizele erau atunci când totul era mai mic de fapt
plouă-ntre oameni ca un dat moșneag modern ți-au ieșit armăsarii de pe tabla de șah 
mă-mbrac în mine no space no room ard ulm descopăr minciună-n buncăre dar nu mă las acum ce bine 
crezând că sunt aici ca să-i îndrum de la bunica până la columb 
dante căzut pe drum de la zgardă la ce-o-să-fie-când e mult de muncă 
lovesc cu poezia-n creștetul cocoșilor veștezi nu te mai plânge-oricum n-o să-ți ajungă

kantgrene

într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul
arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce
alerg la 6 dimineața în întuneric știind că nu am unde să mă opresc
îngân fiecare plecare în fața căreia nu am voie să vorbesc
acvariul tatălui dimineața și încă am momente în care nu știu cine ești 
realizezi în sfârșit - nimănui nu-i pasă că ai fost lăsat fără aripi
pentru că și ei au trecut prin asta 
căzuți plin de tuș scrum apă murdară 
nu au cum să întindă mâna către tine 
sau să deschidă gura

S-X - 2010

încă puțin și-ajung la capăt cine poate să scape cine nu să tacă
călătorie parcul tinerelui am privit soarele-n ochi nu mai e la locul lui 
te-am privit pe tine om din lut și apă ține minte până și frații se sapă
până și poeții mor până și arborii dorm până și tu ai plecat până și eu am trișat
viața pe pământ - un dar nu toți oamenii au har 
așa că ne amețim cu zaruri și cu vin am gust de pelin nu mai știu să-nclin să-nchin mă cred alladin
uită cine pot să fiu eu uit cine ești și ne întâlnim din nou pe platou unde cerșești
n-am nici pâine la mine nici bilete departe nici animale mici 
nici vorbe pe care le zici atunci când nu mai ai încredere suntem singuri crede-ne
ala-bala-hip-hop balanța vieții pus în cap că poate iese bine că poate zic ceva
că poate poezia mea va schimba luna de la mâna ta uite cine mă striga cine mă iubea
înapoi în calander parcă totul e-n zadar parcă bărcile-s din var
la mașina de scris o să-ți dau ce ți-am promis lumi imense în care nimic nu e rău raiul e al tău
totul e în locu-n care litere hai la culcare

rude kid - rain drops

capătul liniei capătul coridorului gellu naum
orez pentru toți nenorociții din spitale 
petale pentru fetele tunse zero
sincopat fă stânga pe a doi și totul o să fie bine 
credința o să cadă peste noi ca zăpada 
aici e casa poporului 
furnicarul unde băieții devin bărbați 
poeziile munți de marmură 
fum peste casele din voinești 
pancarde cu îmi pare rău 
lumânări reîncărcabile 
sapă soldat 
răspunsul tău va ieși afară 
lacom adormi 
adânc 
și pare că poți visa

switch up grime II

viorile tale-mi mângâie craniul om de la-nceputul lumii scapă din acvariu 
fugi pe străzi acum ca și cum gata s-a sfârșit iar tu n-ai pierdut nimic iar tu n-ai pierdut nimic
ploaia cade capul cade inima nu te-așteapta la altceva ai o pasăre a ta care poate va zbura 
cod binar cu perdeaua trasă uite-te la tine-n vază florile urmează drumul dinainte stabilit stabilit
câinii latră oamenii mor câinii latră oamenii mor câinii latră oamenii mor oamenii mor oamenii mor
libertate după gratii și benzină-n re-zer-vor
ești înconjurat de cer ca un șarpe cu pene târăște-ți coada prin nisip uită de probleme 
cântec dedicat celor care n-au uitat deși-au uitat
magnetofon caseton pereții su-fle-tu-lui 
abandon poezie în cocon argou anton întâi gândul binelui al-binelor
inspirație din tărâmul florilor florilor

switch up grime

ea mi-a zis că sunt artist, da' eu sunt băiatul trist care se lasă de scris să știți io v-am zis 
plec în abatoru-n care îmi cerea mâncare îmi cereai și aripioare pasăre cu mâini de floare 
și ochi de lut și io-am zis că te ajut îmi deschid și eu spinarea și te-ajung
mă lovește dumnezeu de undeva de sus am căzut la polu-opus lumea e cu josu-n sus 
sunt un înger bețiv obtuz abuz de voce dar tot ce zic e-atroce
îmi plac pietrele și fluturi și verdele cerului începutul gerului e înăuntrul inimii din pieptul lui
al cui ești tu ascunde-te sau poate nu o să vină apocalipsa că prea mult îți simt lipsa m-ai lăsat doar cu eclipsa
am ochelari anti-preludiu dacă se va trezi îl mai omor o dată pe claudiu fac din noapte-noapte
din cine din mine m-am hotărât dau foc la file somebody stop me uite-mi frați pinguinii amanetații și delfinii
totu-i cu bini când se termină cu mine cu mâinile pe pieptul ei gândindu-mă la tine 
totu-i cu bini când se termină cu mine cu mâinile pe pieptul ei gândindu-mă la tine
poet în submarine nu mi-e milă de nimeni șarpele stă pe vine îți amintești de mine
dacă nu te-aduc înaintea tutror am în mână un topor vopsit în tricolor
totu-i cu bini când se termină cu mine cu mâinile pe pieptul ei gândindu-mă la tine 
totu-i cu bini când se termină cu mine cu mâinile pe pieptul ei gândindu-mă la tine

ananghii

vor-beai și parcă te-auzeam poezie de om singur înecat în aspartam 
zbu-ram și-apoi aterizam în stomacul nesfârșit al peștelui de pe cadran
nimeni nu înțelege ce dau atunci când dau ce vreau atunci când vreau ce zic atunci când beau
nu iau cu împrumut iau de tot asta-i viața în caz de potop mai bine-ai face piața
de metale prețioase că urmează frigu-n oase că urmează hoți în case de păpuși mâini pe uși 
purceluși sacrificați ăștia-s liberi ăștia-s frați dezertați ce wați cu pretrecere cu praz voi ce credeați
oare cine să mă vadă dumnezeu pe-autostradă lambadă mansardă mori în cadă 
după masă pe ciment tata e locotenent nu răspund nimic și pierd 
după care-mi pare rău demisia pe birou strânge-i brațul cu-n garou viperele ies din ou nimic nou
omul antic nu știa asta e felia mea și nimeni nu se băga
îmi zice luca-n cartier băiat cu inima de fier de călcat un pompier 
polițist acoperit după toamnă vine iarnă nu vreau să îngheț de frig 
vând totul pe nimic și plec în vise unde-i plin de telefoanele cu fise de fete promise și de declarații scrise 
7 dimineața ne schimbăm fața ca sfinții nu ne iubim părinții iar mă dor dinții 
ca pe ploae nu știu pe unde să scot cămașa minții de pe foaie

If anyone tells me it's better to have loved and lost than to never have loved at all

cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase 
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni  
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard 
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă 
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată 
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete

lire înăuntru

canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis bis
mâncarea de bază a oamenilor buni rămași fără inimă 
băutura alcoolicilor cu plânset de femeie
zilele intrând una în cealaltă lin ca într-un pachet mare de unt
te iubesc tare trimit totul către mare
trompeta elefantului îți va aduce aminte de mine
îmi ard tălpile și nimeni să le spună o poveste 
aluminiu în pantofii noi râset înghesuit în poșeta ei 
lalele pe 
gâște strigând
eu am patru ani și jumătate 
eu am doi ani și-un pic
eu am aproape șase ani

untitled

avioanele nu obosesc
rama acestui tablou cuprinde mai mult decât 
putem înghesui înăuntrul muzeului
câinele latră cristi plânge câinele latră georgiana există sare pe rana omului sănătos
sănătos omului rana pe sare 
există georgiana latră câinele plânge cristi latră câinele muzeului înăuntrul acestui tablou
anume ne vom întâlni în același loc 
ulm pe spatele singurului supraviețuitor fericit
sti-lo-ul-po-e-zi-i-lor-de-dra-go-ste

poezii reale

ca-dar
ca-das-tru
ca-da-vru
ca-ta-stro-fă
ca-ta-com-be
cal-car
ca-de
corp-pe-lân-gă-corp
pri-e-te-nul-tău
cel-mai-bun
cea-mai-ma-re-o-noa-re
cel-mai-fru-mos-grad
vin-pă-să-ri-de-mă-ri-mea-mâi-ni-lor-ta-le-și-ne-sal-vea-ză
și-ne-duc-pe-pla-ne-ta-un-de-nu-doa-re
da-că-vei-a-vea-ne-vo-ie-de-un-om
mă-voi-pre-schim-ba-î-na-poi-în-om-pen-tru-ti-ne

#

apapapapapapapa-papapapapapapapa
papapapa-papapapa
vopsele cad mâini privesc ce doresc inimi așteaptă lumina lumina
ursul se-ntoarce acasă anotimpuri culegând mâini iertând
totul ascunde totul ascunde totul ascunde cine ești 
plecăm departe dar cine poate știi când vom revedea uliul apărând intrarea
când vom repera prima ninsoare nu mă mai doare bun venit
pampadam-pampadam-pampadam-pampadam
tu numai tu glasul tău ochii tăi vii și mă iert și te iert
ca și cum ca și când doar tu ești pe pământ
ca și cum ca și când
papapapapapapapapapapapa

hipopotamul

hipopotamul din inima ta nu te lasă să dormi
vrea să stai cu el să-i spui după ce principii trăiesc oamenii
nu știe că pământul se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten

hipopotamul din inima mea nu mă lasă să dorm
vrea să stau cu el să-i spun după ce principii trăiesc hipopotamii
nu știe că viața e o înșiruire de imagini în fața cărora putem zâmbi
luna se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten