If anyone tells me it's better to have loved and lost than to never have loved at all

cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase 
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni  
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard 
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă 
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată 
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete

pauline

am uitat să cânt să plutesc 
totuși pauline mă așteaptă cu brațele deschise ca de fluture și inima a-cor-de-on 
eu - trompetă spartă din secolul trecut intru plin de noroi în casă și cer de mâncare
pune masa ia masa pune masa ia masa 
vânez un ciclop care nu se vrea mort 
așa că ne împrietenim colindăm Pomorskie și Gdansk
planificăm marea evadare
ucidem câțiva armăsari care se trezesc a doua zi 
plecând liberi și recunoscători
b. se așează pe umărul meu în formă de pasăre zâmbește 
știi și tu că nu te-am uitat, zice, apoi se ridică și dispare fără probleme
ca om al grotei mă simt destul de bine
partidul tremură