cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu