când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte
și iar vreau să mă-nfurii
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu
marți, 26 iunie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...