pelicula

când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei 
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte 
și iar vreau să mă-nfurii 
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu

adina - the jazz jousters sessions 6 (gadget)

națiune mică și complexată am ajuns la berlin ce faci tată
n-aș fi crezut niciodată c-o să mă-ndepărtez de ființa minunată așa obișnuiam să fiu unicul fiu 
că pe celălalt l-au îngropat și nu mai știe nimeni ce mai faci andrei ești bine
bine bine lumea e cam grea o să apese pe tine dar nu uita niciodată dacă n-ar fi contat n-ai fi fost aici
m-aș fi născut normal dar ar fi fost prea simplu ar fi fost banal
ai grijă ce-ți dorești nu uităacă băieții pești vor să piară mai repede ce vorbești

hip-hop pentru inimă hip-hop pentru inimă hip-hop pentru inimă știi bine o să fie bine 
a-aha-aha uite-așa trece viața a-aha-aha uite-așa nu mai trecea
a-aha-aha uite-așa trece viața a-aha-aha uite-așa nu mai trecea
eram într-o pădure și mă rugam la mine însumi de pe celălalt mal verde-opal
nu știu de ce tată unii ne naștem bine alții niciodată
hai lasă îți place să fii artist impresionezi femei ai picat la fix
fix și jum'ate matelot pierdut la orele de matematică gina venea printr-o poantă cuantică
nu mă inspir de la nimeni toți scriu ca mine și eu ca mine 
lumina mă ține-ntr-o troacă de porci aici îmi locul tu să nu întorci

ha-ha-ha-ha-ha uite-așa venea mă iubea 
ha-ha-ha-ha-ha uite-așa pleca mă lasa
ha-ha-ha-ha-ha uite-așa eram terminat
ha-ha-ha-ha-ha aș mai fi trăit un pic de fapt

mă simt ca și cum aș fi ajuns în țara minunilor fără răspuns
ja-po-nia uite-mi aripile nu mă-nțepa călătoream
fără niciun ban fără întrebări fără supărări fără supărări
mare junker amor piersic ion creangă
ești într-o dungă mi-am n-o să te trezești din vis
ca pasărea phoenix ca fapta duminică mă-ntregea cumva dar nu știu ce făcea dar nu știu ce zicea la pian mai cânta
arhanghel mort știi că nu mă mai suport

ha-ha-ha-ha-ha uite-așa venea mă iubea 
ha-ha-ha-ha-ha uite-așa pleca mă lasa
ha-ha-ha-ha-ha uite-așa eram terminat
ha-ha-ha-ha-ha aș mai fi trăit un pic de fapt

1. amin și polul

nietzsche
sfinții 
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii

ce nefast să te naști într-o zi de miercuri 
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută 
unu doi trei patru cinci șase șapte opt 
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi 

cercuri până când lumea va părea un pic mai bună 
viața va merita trăită altfel 
maimuțele vor vorbi din nou 
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte

amin

antimaterie-teatru

antimaterie
o actriță slăbuță își dă jos hainele
se apleacă și ține de mână
un spectator
doi spectatori 
trei 
patru 
și nu înțelege totuși nimic
nici ei nu înțeleg
regia plânge
ești-un-om-bolnav-ieși-afară-din-peșteră
se lasă seara
mâine jucăm din nou 
andrei va sta în primul rând sperând că îl va alege pe el
ce parodie
godot e femeie, proștilor
și scuipă acolo unde ieri săruta cu respirația între-tăiată

Lansare SONI - Andrei RUSE, la SibiuBookFest 2012

Vineri, 21 septembrie, la ora 18.00, în cadrul Tîrgului de Carte „SibiuBookFest", ediţia a IV-a (Piaţa Mare - spaţiul dedicat evenimentelor), va avea loc lansarea romanului Soni de Andrei Ruse, ediţia a III a revăzută, apărut de curînd în colecţia „Ego. Proză" a editurii Polirom (coordonator Lucian Dan Teodorovici).

Prezintă: Andrei Terian, Radu Vancu

Fragmente în lectura autorului

***

Soni, un roman contemporan despre decădere şi iluminare, sex şi droguri şi care naşte întrebări incomode, este disponibil şi în ediţie digitală.

Povestea Soniei, o tînără de douăzeci şi şase de ani care află că are cancer la stomac şi numai o jumătate de an de trăit, ne conduce către înţelegerea sensului şi a libertăţii omului într-o societate urbană tot mai agitată, lipsită de sentimente şi plină de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcadă nebunească spre moarte şi de bravada dureroasă, perfect justificată de circumstanţe, Soni are puritate şi un romantism cu care tinerii vor rezona întotdeauna. Căci, după cum spune personajul principal, „nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cît mai tîrziu posibil".