ana și alfabetul

a.

aș putea să urlu câine cu rabie
lăsat singur pe străzile bucureștilor
care și ele 
și străzile 
latră 
acum ori niciodată scapă 
de mărul evei 
deschide umbrela și mergi mai departe 
în prima biserică în primul stâlp de înaltă tensiune
că acolo se odihnesc păsările și sfinții și tot acolo
și tot de acolo
îmi umezesc creionul chimic pe vârful limbii și scriu 
un manifest pe care nici măcar eu nu-l mai înțeleg
aș putea sigur că aș putea
dar aleg să rămân aici 
credincios și umil nebun murdar
circulinconștienților la două străzi și jumătate
de cel ce sun
t


b. 

să mori pă budă 
un clișeu împuțit, zisecristi
bă, nu te mai băga-n poeziile tale
nu fi bolnav
un 
clișeu împuțit
poemul femeilor cu simțul răspunderii
dar dacă intri-n prima budă și rămâi acolo o vreme
singur
o să-ți dai seama cât de rușinoasă e moartea
sau o să te târăști victorios pentru că tu nu vrei 
nu azi
tragi apa pentru că n-o s-o tragă nimeni altcineva
aprinzi o lumânare un led
îți aduci aminte că nu știi să cânți la orgă și 
ești totuși tu 
singurul premiu adevărat
arma se descarca
dar viața ta merge mai departe lângă un alt semafor
culorile se schimbă tristă ciclicitate
nu uita
ai scăpat din budă te îndrepți către bulevard
spune-le ceva folositor oamenilor 
sau cineva o să te zboare de pe planșeta asta
hai gata


c.

orice se naște dintr-o lipsă
lipsă mănâncă


d. 

ce rost are să scrii poezie
să împroști tristețe 
dintr-un avion de jucărie
peste câmpul ăsta cu balene
si-la-bi-seș-te
bănescu știu că trăiești


e. 

din comoditate începi cu cartea de versuri
apoi scrii și tu 
continui așa pentru că poezia e prea greu de luat la răspundere
cine să ia la răspundere poezia
continui așa și cu fetele care nu au rămas în stradă
ești obosit pui capul pe  
îți dai seama că ești nimic
filosofii s-ar bucura 
nușitu
nici bucătar nici porcar nici militar nici salvamar
aviator pinguin la cercul polar
ana karenina


f. 

îți lungești picioarele până în cameramea
crezând c-o să te văd
nu te văd
faci câteva cercuri
apoi te întorci la singurătatea ta
cea mai mare și mai frumoasă dintre singurătăți


g. 

cum să cenzurezi un poem de dragoste
cum să fi mai prost decât tine însuți
cum să nu aștepți
cum să uiți
cum să nu uiți


h.

cel mai straniu e că ceea ce contează nu încape aici sau în altă parte
viața poate mult mai mult decât a apucat poezia să vadă


i. 

îți dai seama că e greu și te sperii și te ascunzi
și te sperii din nou
apoi cine știe 
îți vine să râzi te împrietenești cu gunoierele că și ele e oameni 
nu glumesc 
ce faci, venus?
ce se fac, culeg stele pentru


j. 

calul de căpătat nu se caută la dinți 
buturuga mică răstoarnă carul mare
bate fierul 
cu o floare nu se face
cine se trezește de dimineață
aproape că-mi aduc aminte cine sunt
frica gesturilor friabile
proștii ca mine se lasă mângâiați și totuși
știu cuvinte pe care mai apoi le caut în dicționar 
ele înseamnă exact ceea ce credeam că înseamnă 
închid ochii și mă îngrozesc de câte ori trece ceva extraordinar pe lângă tine și tu
unde ești
unde ești 
unde ești
und


k.

karl marx
chintă roială
kilogram
crocodil copcă cerul crede 

l.

aici 
chiar aici

m.

somnul vine încet 
eu, din respect pentru tine voi dormi pe coridor
unde patru pitici îmi vor ține trena


n. 

alfabetul ăsta nu se mai termină pentru că încă nu

o.

ți-am spus că te iubesc

p.

accidentele sunt accidente

q. 

ia-ți un hamster și roagă-l să strice el roata 
pentru tine
veți fi libe
ri


litera de după litera q.

r.

s.

ș.

t.

tot eu

u.

uranus 
să moară mă-ta
ce frumos e să scrii pe pânză

v.

vulnerabil ca o culme peste care stau homarii 

w.

x.

y.

z.

cina

nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
o lume din care nu fac parte nici eu nici tu 
am alicele desfăcute așteptând 
o furtună o cină în lotus ascultând tot ce se poate asculta
bând apă curată

păsările cântă și nu știu câte poezii pot deveni realitate într-un 
singur an 
dar poate o să înțelegi și poate
o să înțeleg și eu 
o dată pentru totdeauna 
astăzi
sâmbătă
ora 20 și ceva
că lucrurile se mai întâmplă și pentru că cineva crede pur și simplu 
că un pahar se poate mișca dintr-un punct a într-un punct b 
fără să-l atigi tu sau altcineva

îți râd ochii și asta e bine 
ei se desenează cel mai greu 
nu știu ce-o să se mai întâmple în seara asta
mai avem mâncare și poezii 
și grecii ne trag cu un ochi colectiv spunând
lumea nu se termină acum și aici 
lumea începe acum și aici sau 
lumea există oricum fă ce trebuie
fă ce trebuie
folosește-ți brațele buzele
sunt doar un om
sunt chiar un om
bucură-te
mă bucur
bucură-te
mă bucur

două audiopoeme citite de Ioana Nițulescu

Voce: Ioana Nițulescu
Versuri: Cristian-Emanuel Opriș
Imagine: http://bizriart.deviantart.com/art/Boat-208298781
--
3 decembrie 2012

Lansare SONI - Andrei RUSE, la SibiuBookFest 2012

Vineri, 21 septembrie, la ora 18.00, în cadrul Tîrgului de Carte „SibiuBookFest", ediţia a IV-a (Piaţa Mare - spaţiul dedicat evenimentelor), va avea loc lansarea romanului Soni de Andrei Ruse, ediţia a III a revăzută, apărut de curînd în colecţia „Ego. Proză" a editurii Polirom (coordonator Lucian Dan Teodorovici).

Prezintă: Andrei Terian, Radu Vancu

Fragmente în lectura autorului

***

Soni, un roman contemporan despre decădere şi iluminare, sex şi droguri şi care naşte întrebări incomode, este disponibil şi în ediţie digitală.

Povestea Soniei, o tînără de douăzeci şi şase de ani care află că are cancer la stomac şi numai o jumătate de an de trăit, ne conduce către înţelegerea sensului şi a libertăţii omului într-o societate urbană tot mai agitată, lipsită de sentimente şi plină de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcadă nebunească spre moarte şi de bravada dureroasă, perfect justificată de circumstanţe, Soni are puritate şi un romantism cu care tinerii vor rezona întotdeauna. Căci, după cum spune personajul principal, „nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cît mai tîrziu posibil".

Scrisoare dintr-o tranșee planetară (Zborul)

Versuri: Constantin Lamureanu
Chitară: Gea Dancu
Voce: Cristian-Emanuel Opriș

Respiro

De ce le vorbiţi atât de urât tuturor cititorilor dumneavoastră?
Pe cuvânt!
Ţin să ştiu,
vă rog!

Răspunsul însă, nu mai venea
Paler nu mai scrie despre bătrâneţe
Bacovia nu mai scrie despre moarte
Eu refuz singurătatea ca pe o damă de companie
Numele mă scutură binişor spunând: Bagă-ţi
minţile-n cap, băiete
Poezia adevărată nu e de tine!

Nu e semn bun cu lumina asta
draperiile se rup ca-n Vinerea Mare
o dată şi-o dată tot o să reuşim

Dacă 1 tren Sibiu-Bucureşti pleacă din
punctul a în punctul b c-o viteză de 100 şi ceva de kilometrii
pe oră
s-ar putea să ne sfărâmăm până la destinaţie
şi nimeni să nu ne mai recunoască mâinile


De ce le vorbiţi atât de urât tuturor cititorilor dumneavoastră?