primate 2

dă-mi 
o vioară nouă promit să-ți sparg capul cu ea
dă-mi
o pensulă îl aduc înapoi pe bacovia
dă-mi 
o mâna de-ajutor n-am ce să fac cu ea
dă-mi 
crezare o să pierzi deși nu pare-a fi așa
dă-mi 
o foaie și-mi dau foc în fața ta
dă-mi 
o rimă o arunc ca și cum nu mi-ar păsa
dă-mi 
promisiuni și-o să mă-ntorc cu colții ascuțiți
dă-mi 
moarte - o să ne împrietenim și-o să vorbim ca între sfinți 
dă-mi 
o portavoce tu să nu m-ascuți mai bine trage
dă-mi 
o barcă viața nu-i atât de tare stând pe margini

Respiro

De ce le vorbiţi atât de urât tuturor cititorilor dumneavoastră?
Pe cuvânt!
Ţin să ştiu,
vă rog!

Răspunsul însă, nu mai venea
Paler nu mai scrie despre bătrâneţe
Bacovia nu mai scrie despre moarte
Eu refuz singurătatea ca pe o damă de companie
Numele mă scutură binişor spunând: Bagă-ţi
minţile-n cap, băiete
Poezia adevărată nu e de tine!

Nu e semn bun cu lumina asta
draperiile se rup ca-n Vinerea Mare
o dată şi-o dată tot o să reuşim

Dacă 1 tren Sibiu-Bucureşti pleacă din
punctul a în punctul b c-o viteză de 100 şi ceva de kilometrii
pe oră
s-ar putea să ne sfărâmăm până la destinaţie
şi nimeni să nu ne mai recunoască mâinile


De ce le vorbiţi atât de urât tuturor cititorilor dumneavoastră?