primate 2

dă-mi 
o vioară nouă promit să-ți sparg capul cu ea
dă-mi
o pensulă îl aduc înapoi pe bacovia
dă-mi 
o mâna de-ajutor n-am ce să fac cu ea
dă-mi 
crezare o să pierzi deși nu pare-a fi așa
dă-mi 
o foaie și-mi dau foc în fața ta
dă-mi 
o rimă o arunc ca și cum nu mi-ar păsa
dă-mi 
promisiuni și-o să mă-ntorc cu colții ascuțiți
dă-mi 
moarte - o să ne împrietenim și-o să vorbim ca între sfinți 
dă-mi 
o portavoce tu să nu m-ascuți mai bine trage
dă-mi 
o barcă viața nu-i atât de tare stând pe margini

primate

toți se supără că n-ai dovedit nimic 
ești un pic mai ieftin decât o cafea la plic
mare poet mare profet se întâmplă exact ce scrii 
singur vise triste cearșafuri de la vecini
urcă-te pe scara vieții mele să te vedem de sus 
tu ești cea mai mare dintre stele, da-ntre noi a cam apus
umbra-i a mea degeaba fug de ea eu nu caut lumina 
am uitat lumânările-acasă oare-a cui o fi vina
aluminiu peste ceafă algoritm la mana-a noua 
zâmbești dar nu te-nțelege nimeni papa de la roma
ai rămas noaptea singur în roman 
n-a mai contat că scrii poezii frumoase grijă la coran
tu ai construit asta acum trage apa trece măgarul trage nu rage de fapt
pentru mulți doar o scuză pentru tine ultimul raft
mă rog de șase ani să rămân fără stilou 
dar azi nu-ți mai fură nimeni ceea ce îți face rău 
știu că scriu prost dar asta mă face bun
până data viitoare nu mai crede tot ce spun