#

am stomacul gol de vise

am călcâiele încinse

somnul îmi arată calea

viitorul strigă valea

omul strică

om repară

ne pierdem din gară-n gară

totul e o glumă

nu aud râsul nimănui

amestec ingrediente secrete

cad la pat de o boală care nu are nume

am stomacul gol de vise

pierdut într-o junglă de care nu au aflat oamenii

fug fără inamic

număr stele

mă întreb dacă și ele se uită la mine

și dacă au ceva să-mi spună

analog #6 (cantabil)

lume, soră lume

ia de-mi spune

pe unde s-o apuc

lume, soră lume

ia timpul cu tine ia

de-acum

zboooor

zborul neînchipuit

zborul

inima din ceasuri

poartă-ne poartă-ne poartă-ne poartă-ne în fiecare zi

în ceruri sub ceruri se nasc speranțe și

omul se caută se caută se caută

dara-n-dara-n-dara-dara-ra

purtare

purtare

să-mi găsesc pe cineva să-mi țină de urât

să mă-ntorc de sine la maluri stângace

să să-mi țină de urât

cu sine la maluri stângace

poartă-mă tu zeu de mâine

poartă-mă de vrei pe mâinile tale   

peste case

din maluri văd întregul iar

distanțe care nu mă lasă

unde să mă duc și unde să mă-mpac

tara-n-tarara-tara

analog #5 (cantabil)

1.

am plecaaat 

cerul din înalt 

am văzuuut

o moarte un cocoș un neștiut

am uitat

noaptea pe gâtlej coborând

am căutat

n-am gădit nu

tu spune-mi

zeu al nimănui pe unde să mă sui

tu spune-mi lună din apus

mă caută cel de sus 

iubire peste dealuri și 

o voce care-mi spune să m-ascult

să aștept pe la căile ferate și să știu

că va mai fi dar nu atât de mult 

că timpul ține și cu mine că timpul

mă ia-n brațele lui

că timpul tot trece neștiut 

da, da, da

cerulee, spune-mi tu

câte veacuri îți ajung

cerul

tu cerul

tu cerul

2.

cerul mi-e străin dar eu 

caut să-l cumpăr

orașele din buletin îmi zâmbesc 

eu caut să le cumpăr 

în China cineva m-așteaptă

cu o inimă deschisă perfect pot să

aștept potopul mă

asteaptă - și - mă-chină - știi că

pot să vin cu voi

orele din ceas

vor să prindă iar curaj și nu te las

vreau să trec de apa asta vreau și cerul să-l împac

tu erai aici sau poate 

mi-am imaginat

o lume o lunină o

o lume o lunină o

o lume o lunină o să mă-nec

o lume o lunină o

o lume o lunină o

o lume o lunină o să mă-nec o să plec dar poate

nu-i atât de simplu nu nu

nu-i atât de simplu nu nu

nu-i atât de simplu nu nu nu-i atât 

3.

descrie cum poți și prinde-ne pe toți de mâini

ajută-ne iar și poartă-ne în asfințit de vrei tu

când ochiul stângaci când ochiul murdar ne va vedea

avem 

avem timp îți jur nu te mai grăbi

nu mai vreau să plec să rămân aici 

am o rană-n piept și mă caută iar vânătorul

vânătorul mă caută prin păduri eu

nu-i răspund și fug și fug 

în așternuturi de demult

mă caută vânătorul prin păduri

unde ești omul meu 

de ce te-ascunzi nu sunt vreun Dumnezeu

doar îmi fac treaba

fac curat și-am plecat jur pe mama eu

tot ascuns în sine 

și-n cărti din care nu-nteleg nimic

cu gândul doar la tine 

mai rezist un pic hai mai pot un pic

aaaa aaa aaa aaa apoi ne vom întâlni 

și piept în piept și ochi ne vom privi

apoi

cine lovește pe cine sau

cine omoară pe cine sau 

cine liniștește pe cine 

din mine n-a mai rămas prea mult 

4.

dar ne vom găsi până

se va face iar zi până

o sa-mi spui adevăr până

o să uit să mai fiu așa cum sunt 

hai relaxare acum

am ajuns la mare acum

am ajuns la inimi acum și ele bat, bat, bat, bat

haaaide

să nu ne mai iertăm și să nu ne mai luptăm

haaaide

pe care teren să mai fug

haaaide

recunoaște-mi numele și caută-mă iar

haaaide

tu mi-ai fost părinte eu ți-am fost obstacol

lume, lume, lume

cât de - multe - glume

să mai a-șezăm pe o burtă de elefant în an-gora

sau în angola

sau în angora

sau unde mai visam să fim

în angola

sau în angora

sau în angola

sau unde mai visaam să fim

e final e azi

și nu vreau să cădem și nu vreau nu-nu-nu

o-mbrățișare un gând curat

dacă se poate am fost aici am văzut dar n-am mai plecat

5.

un mesaj scurt și-o scrisoare pentru

peoamenii pierduți la mare pentru

singurătatea ce nu are

seamăn sau pereche sau ureche - poate are

aș fi vrut să nu pricep, să nu ajung la capăt

spune-mi dar spune-mi încet

în ce ape înot în ce ape mă înoată

e tot aici cu noi, ne spune basme povești ne spune iarăși

un cântec cu final fericit

ce nefericit mai eram

fericit - ce nefericit mai eram

fericit - ce nefericit mai eram

fericit

lumile se schimbă cu-o viteză mare

eu cu gândul și pieptul la tine cos

barca asta să plec pe mare

o, ce bine c-am ajuns

cine să-ți țină umbrela

cine să-ți iertare cine să-ți aducă flori

cine să-ți spună pe nume

și cine să te privească în zori

ce mare e lumea

ce mare e lumea

ce mare e lumea cu mine în ea

vreau să rămân tu vrei să rămâi

aaaa a-a-a

aaaa a-a

aaaa a-a-a

aaaa a-a

aaaa a-a-a

aaaa a-a

6.

avem aici pe insulă avem de toate

avem amintiri și oamenii de peste noapte

nu mai lipsește nimic nu mai

vreau nimic nu mai

pot să strig nu mai știu cum se spune

adevăr și cum să nu mai mințim

și cum să nu ne mai doară tot ce simțim

aaaaaaa aaaa aaaa m-am născut

dintr-o floare și un om urât

avem timp timp timp

să ne lovim să ne lovim să ne lovim

avem timp timp timp

să fim siguri pe noi și-apoi să dormim

avem timp timp timp

să ne rănim să nu ne cerem iertare

avem timp timp timp

să ne-ascundem în ceas

poate că știi

poate c-ai văzut

poate că mai vrei să cazi și azi

poate c-ai fi vrut să te fi iertat să te fi îmbrățișat

e duminică și stăm toți la masă și ce dacă

soarele încape în bolul ăsta cu supă

și-apoi pleacă

să vezi tu aventuri și rupturi

să vezi tu țipături și urlături dacă vrei

să vezi tu cuvinte pe jumătate

să vezi tu reproșuri c-avem de toate

e noapte, e noapte, e noapte

7.

am atât timp cât încape atât timp cât încape am

am atât timp cât încape atât timp cât încape am

am o pasăre

o țin în mână

ea mă cunoaște și-mi vorbește doar ea

îmi spune un secret sau două trei o noapte

gările sunt pline dacă vrei se poate

cine spune c-o să pierzi nu știe

ne e frică tuturor ha - ha - ha

mi-e frică și de umbra mea

chiar dacă nu mă poate-ntrece

mi-e frică și de umbra mea

chiar dacă ea e eu

ce blestem trăim ce bine

că ne întâlnim și ne urăm să ne fie bine

tu ce faci, cum mai ești, cum te simți și de ce

nu răspunzi la-ntrebări sau la telefon

tu ce faci, cum mai ești și de ce

nu răspunzi

prietenia e o armă scumpă

și rară

ca o zăpadă căzută astă-vară

e-o piatră rară

ca inima care bate la mine-n piept

bate

mă caută un urs polar

mă caută un urs polar

mă caută la măcelar

mă caută în vama patru

mă caută pe la portari

pe un vapor pe la ghețar

mă caută la mama acasă

mă caută la tata-n grădini

toți ceilalți urși știu că-i pasă

mă caută și nu mă găsește 

suspin

bea sticle de vin albine nectar

mă caută și nu mă găsește 

dar caută și iarna

și-n capete caută

mă caută în amintiri

mă caută pe la vecini

mă caută un urs polar

mă caută la măcelar

mă caută în vama veche

mă caută pe la portari

dar la poli mi s-a spus că nu mă mai caută

a fost o dată un urs polar

care-a fugit de-acasă

alo alo/ cobalt

călătorește mântuitorul tot într-un picior

cu o trompetă după ureche numărând

o moarte o viață o săritură în înalt

o faptă o arcă un nechezat așa 

dansăm pe ape dar apa nu ne ia

se ține se ține într-un așa și-așa 

cu bile cu sine cu talpa pe șa

lovește vorbește vopsea

ce preferi, să te iubim cel mai tare și să stăm doar o zi

sau să nu te iubim deloc și să nu fi singur

ca și cum nu le pot avea pe toate

ola ola olala

cu talpa pe șa

nu o poți uita, ea te uită încă

în tristețea ta, încă stai la pândă

dacă va avea aurul la ea timp și-adulmeca

gara bătută de soare care nu mai aștepta 

freamăt fulgi în aprilie 

ploi de la Sfântul Ilie

se-nchide se îngheață se îngheață

dintr-o ceață într-o alta dintr-o ceață într-o alta tu ești neschimbat soldat

ne pierdem din nou în Malta tu și monștrii de sub pat

ala bala pineala tot treptat

înc-o dată peste cale peste portul încuiat

dacă vezi și vezi mai bine

cine vrea să stea la sfat

cine nu mai vrea la start

se rotește neputința într-o baltă pe asfalt

te iubesc am luat și cheia din triunghi și din patrat

să ne facem o gondolă peste sat

și de-acolo muritorii

și de-acolo te-am uitat

eu tu ana zburătorii și marchizul dezlegat

alo 

alo

alo x2

și te vreau să-mi praf de stele

și te iau când pot să tac

sare-ntr-un picior uitarea de cobalt x2

dans

în bordelul mov acolo ne-am găsit
în bordelul mov acolo ne-am rănit
în bordelul mov am invățat să cer
în bordelul mov m-am văzut drept sub cer
am plonjat 1-1-1-2
rezistent la ploi acide și la urâtul din mine
am o oglindă-n care văd adevăr adevăruri eliberatoare

la etajul de deasupra cineva trece prin pereți
baieți beizmetici cer certificate curate
te privesc parte-n parte până-n nestemate

eco prinde-mă tu în brațele tale mari 
în colții tăi de elefant empatic
paianjenii croșetează conștiincios pentru sfârșitul lumii

boooom

carnetul de norme
picioarele tale
o ascunzătoare
ani peste
o să mă recunoști

aud două coarde cântând ceva
ăsta nu mai e sfârșitul lumii lui de catifea
pazea
sobrietate
linii necurate
adolescență cu de toate
cine să râdă de convoi
uite au haine ca și noi

carnaval

am venit să mă fac varză
privește-mi întregul izmenele și jegul
mă piș pe reguli doar atât îmi mai rămâne bani și de iluzii și de pâine
limita e zmoala și balta din care ne-am născut cu totii ce serbare
cine zboară-acum deasupra pulă pizdă kamastra
cad isterii pe podea 
cine te-a chemat și ce faci cu seringa mea
stacojiu se-aud regrete cine să le-mbete 
cinez și cu mine și cu fete
trec peste ca uitarea strâng din maxilare
eu-am venit să te vad pe tine nu-mi pasă de mare
spovedanie spovedanie curge sângele din gură zbor pe sanie

linii

visez la bani dar tot ce văd e iar nimic în pumnii mei nu țin nici fluturi nici omizi
vrei să te-ntinzi limba nu te ajută din nou mesteci zeci de cărămizi
se-aude iar țipând dup-ajutor tu scriitor ea privind ochi în ochi coșmarul viselor
click și se face dimineață amintirile sunt tot cu tine tu în trecut din absolut în absolut 
iluzia asta nu e libertate dacă ești rebel sau ești închis în tine-i tot aceeași moarte
te vezi când leu când clovn și iar scrii pe hip-hop și iar îți pare rău
balena înghite în felii mici tristeți și frici 
tu când vei avea curajul să mergi până la capăt
nu te-așteaptă nimeni gara-i goală nu conta pe mine
echilibru mă reconstruiesc vorbe se-aud tot mai încet frica ta iese des din cerc
plec pe-un armăsar fără să impun direcția am ajuns tu unde ești acum

începi să pricepi poemul văzând că nu există capăt
ca orice final e doar un truc mărunt gata să-ți spună că viața e doar alb și negru
când de fapt pâlpâie în același ritm cu tine
în palete diverse înainte să gândești înainte să-ncepi să-ți dorești
te așezi pe liniile de tren și-ncepi să suflii auzi toba mare
copii carora li s-a luat tot dar încep să calce cu picioarele lor

a fost ora douăsprezece parkinson
seducția sedativelor 
iluzia că ceea ce nu ai e mult mai potrivit pentru tine soldat

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis
începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis
alarmant de singur căutând sensul în toate
înc-avea curaj să pășească mai departe
niciodată nu știa ce-o sa iasă din picturi
vopsele pe mâini vopsele în capul lui
întors spre sine vedea ceva cu totul nou
ar fi vrut să-i vorbeasca ca și cum
nu s-ar mai întoarce niciodată de la drum
nimic nu vine pe pământ fără opusul lui
închis în colivie numărând aripi de pui
masa în familie era un ritual ciudat
era diferit sau cel puțin așa a învățat
erodat de școală și de încercări stupide
fugea pentru că nu știa cum să le facă față
voia atât de multe de la viață
se săturase în sfârșit de întuneric
purtat prin sine doar o mână de nisip
adormea încet cred că știu ce sunt
vise clare acum scăpat de fiecare gând

out there

la-nceput a fost nimic el era lumină încă
uite-te în ochii ei ea-ncepuse să plângă
la final ce rămâne cine a greșit mai mult 
cum te văd de-acu 'nainte poate în colțuri de gând
o să scriu o să scriu n-o să se piardă povestea 
să-nviu dacă trebuie să pierd dacă trebuie
din nou caiete pline-n argou ascunse-n torpedou 
suntem aproape mă simt ca nou 
ne fură noaptea ca pe-un vameș crud controlor muribund
e două și ceva tu numeri florile din mine
nu-mi aduc aminte bine cum ajuns aici
cine sunt ce vrei să-mi zici ce cânți culori copii desculți
arome ce-au venit cu tine din sud
am făcut un pod pentru noi călcăm încet ascult
soarele iese din căni tu râzi
am scăpat și azi de-nturicul ce-ascund
aud imnul din târg băiatul din târg 
zice-ai grijă de ea altfel ți-o vând

cercuri întrecând troleuri clipind într-un gând abund 
numără-ncet ca și cum n-aș fi sărit
de pe axul înverzit din grădina de granit
grav e-atunci când nu mai vii
ai răbdare c-o să vezi rinoceri mâncând pământ
inimi puse-n piepturi bej după primul lor vârtej
argotic ca o lume dintr-un plin
eram mic cerul tot așa cum știi
pietoni și vizitii

buna vestire

ce dacă ați plecat după minele cu aur după minele tezaur marginea prăpastiei faur
ți se pare că m-ascund mi se pare că mă ierți ți se pare că lumina stă la mine pe pereți
limita e cerul scria pe o piatră cubică cine vrei tu să te-aplaude când crezi că scrii muzică
limita e cercul scria pe o piatră de mormânt maradona marlon brando eu nu sunt ceea ce sunt
aluminiu permanent șopârla vede bine pune-ți ochelari de cal conopidă endorfine
aici se termină aici începe piețele sunt pline de oameni pierduți prin minarete
așteptarea moartea n-are zice eugen ionescu eu un geniu stins să moară dan gică petrescu
să moară petrescu da' nu fotbalistu' d-aia nu mă las de viață nici de pixuri nici de piscuri 
și urc singur mai bagă-o fisă înc-o fisă uită-i ritmul aș vrea să mă-ntorc în timp după ceasu' lu' bunicu'
bă bunicu' de ce zboară timpu' el să zică nu știu frate că m-apasă anotimpu' 
bă bunicu' de ce zboară timpu' zboară și oamenii da' tre' să-i vezi așa cum știi tu
mai știi când ne jucam cu lingurile-n casă mai știu deși-mi pierdusem mințile pe la terasă 
făceam pe mine făceam pe ei da' cui îi pasă să știi dincolo nu e nimic nici aici nu e nimic 
până să-l întreb ceva nici nu mai era așa-i cu morții vin când vor pleacă tot când vor 
hai felicitări hai că ne-ajunge limuzina uite-o și pe gina pistol gina trag amfetamina
bărbier întru sevilia de ce nu ești respectuos am crezut că pot să cred în tine nu-n ăla de jos
nu e gata dar mai bine mult mai târziu decât niciodată avea mâinile-ncrucișate tată
răsucește nichita-n mormânt un joint cu marmeladă și cu flori de câmp 
nămolos ca tudor gheorghe ține mâna la gură când strănuți anecdote 
tu pictează că io scriu cine-ajunge ultimu' trage capacu' la sicriu
tot poet și tu tot nu răspunzi băga-mi-aș singurătatea-n o mie de muribunzi 
am răcit prin păduri mâncând amidon descuț abator pentru cei mulți 
eu-n client din partea tatei care nu mai vine să ne vadă să ne simtă să ne ureze de bine 
rimă spontană ca o cămilă afgană nu știu pentru cine se roagă statuia cea de taină
ca-n afganistan cămilele se nasc rapid ca heroina la gram comercializez cd-uri cu salam
sunt propriul meu stăpân propriul meu uite-un rege nu-nțeleg de ce toată lumea-nțelege
raportat la mine sunt un nimeni raportat la tine sunt ceva mai bine dar din dar se face primavară vară și dup-aia mori

piesa #2

am știut dintotdeauna că am fost făcut să scriu
tu-așteptai să-ntindă mâna eu stăteam până târziu 
sticla plina ochii mari umpluți cu vise
gurile umplute cu iluzii și cu fise
zicea n-o să mă sting și nu s-a stins nici azi 
inima-i aud bătând ca nicio alta printre brazi
nu-mi e dor de nimeni îmi e dor de toți oamenii care-au trecut prin mine
ca o prăpastie un elastic în ultima stație ochi-i sunt de plastic
nu-i nimic un nou început e mâine viață pe culme viața acum e 
run run like no one else învață să plângi pe vers
învață să-nveți din mers învață și n-ai să pierzi
ochii albaștri-l știi și tu inima tare
cine să-l audă noaptea cine să-l aștepte-n zare
e ca și tine ești ca și el 
orice poate să conteze nu banii din portofel
oamenii din cerebel nu poți s-adormi
girafe cu gâtul scurt șapte unicorni rebeli

ha ha lumea-i a mea ce să fac cu ea (x4)

rigamortis

e noapte mă trezesc la tine-n mașină
eu în dreapta tu la volan cine-i de vină
intri-n primul parapet acum suntem lumină
e august dar ninge nu știu cum totu-i alb în jurul meu n-o să te pierd acum 
ți-am promis c-o s-apari pe-album în toate piesele în toate piesele
tu nu știi era septembrie și-a ieșit
n-a ascultat nimeni nu m-a sunat nimeni
n-am fise pentru telefoane publice știi bine
aș fi vrut să vezi mai mult din mine să văd mai mult
nu doar gropi și vitamine nu doar gol și țipete străine
nu știu cine sunt și nici de unde vin 
fulgi care ne-acoperă și flori care ne ies din piept o capodoperă
pustiu tu nu mai ești iar eu nu mai știu să scriu
nu e vina ta c-am rămas prăpastie
nu e vina ta că n-am știu ce mă paște
e-atât de simplu de fapt tu cu-ale tale eu cu-ale tale 
colile sunt goale ne vedem la intrare
timpul nu există poate d-aia mi se pare c-a fost ieri
unu unu doi unu unu doi se-aude-n cap
tre' să te faci bine neapărat
deschid ochii sunt la mine-n pat
aud tobele cu bat aud străzile cum țipă
aș pune mâna pe-o sticlă aș pune mâna pe-un stilou
văd bine acolo unde nu-i bine deloc
deschid ochii din nou sunt pe-o planetă în formă de ou
îi deschid iar și sunt la tine pe balcon 
nu-nțeleg nimic din toate lume spartă ce vrei 
ia ochii mei să vezi cum se vede prin ei

twelve59

să-i dăm cezarului ce-i al cezarului pace portarului pace groparului scripcarului 
fiecare-n buzunarul lui gara plină cerșetori și dealeri întoarcem înc-o filă
prins între tine și tine ce se găsește dincolo de lovituri de țipete de semnături e limpede
simte-le cuvintele lovind de-acolo de unde vin totul arată-a sublim aici luminile parcă-s venin
dincolo de stradă m-așteaptă un baldachin un balon cu aer cald un băiat înalt 
un-armăsar lasat în șanț singurătate-abrutizată ramuri pline bilanț arome și niciun sfanț
alunecă adulmecă lumea lumea te-adulmecă te găsește lunea pui preț pe ce nu ai pui preț pe cer și rai 
sincronizat perfect cu ceeea ce visai alamă argint aur argumetul suprem pentru ceea ce nu semănai
o piatră o apă o lume care-noată o rimă-ncrucișată crucea de la gândul fetei ce încă te-așteaptă
sedat e ultima dată așa spune de fiecare dată căzând cu capul în cadă nu știm ce vrea să vadă 
pace lumii care nu ne vede pace rândurilor dintre perne atât cât vor mai fi e verde 
treceam puntea dincolo de trepte-i lumea rinocerilor înghițiți de-un puma îi prindem urma

secolul vitezei începe să viseze

baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas 
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent 
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru 
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini 
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură

sarcastic ca sarah

aluminiu peste gura delfinului 
n-o să te părăsesc niciodată
zice pleacă ziua crapă
clapele mele nu le-apasă nimeni iată
dintr-o altă perspectivă luată
din cartea cealaltă
duc lumea spre niciodată
nicio fată n-o să priceapă
nu plâng am tăiat ceapă
voia să-nceapă
nimeni la show 
nimeni în metrou 
nimeni în locul tău
abrambureală numărul de pe tricou
aluminiu algoritm
n-o să-mi pară rău 
n-o să-mi faci tu rău
larva se transformă-n hău 
totul e în capul tău
there's no room in hell
there's no room in here
am pus mâna pe stilou
am desenat un patrafir
singuratic antipatic
femeile cântă
cine stă la pândă 
cine stă s-ascundă
similitudini pierdute-ntr-o secundă

underworld - gura fratelui mortar

uite cum o dau sunt la modu' super-marfă 
n-o mai aștepta n-o se-ntoarcă niciodată
faci artă din ce spui faci artă din ce vezi
ferește-te ferește-te ferestrele sunt verzi
cadranul nu te vede da' tu-l vezi 
ziua pierzi noaptea 
lumina se lasă lumina de-acasă lumina m-apasă
văd totul ca-ntr-un cerc cerul nu mă vede-i cert
caramică spartă centrul lumii cearcăn ceartă
lume-nceată ca o lampă ce n-o să ardă vreodată
a fost o dată ca nicio altă dată 
că nicio poartă nu se deschide când ai vrea tu să se spargă
securitate descentrată 
un ultim gând 
lumină din lumină din lumină în pământ 
fluturi mari la kilogram 
parcă parada visurilor mele se pierde de mal
mortar peste gura fratelui 
ce jura că n-o să aibă el mai mult e vina lui
e vina lupului lumina cine fuge cu vina 
din vina cui ne-nvinovățim rămâne rugina
rămânem cu gina m-auzi 
o să vin-o zi când n-o să mă mai auzi
când n-o să mă mai auzi când n-o să mă mai n-o să mă mai auzi

ju$ufa downbeat

trac lumini mașini salvare moarte dezintoxicare
clovnul știe clovnul pare parcul plin de polizoare
tablouri luate din mare gânduri perpendiculare
șosele goale drumuri lungi spune-mi unde-ajungi cu toate-astea
poezie cubică ca curcubeul noaptea
în beirut furnicile-și fac scut se-apără de trecut
ca o lupă cu-ochii mici hai să pornim de-aici
telefonul schimbă fisa lumea ce mă visa
departe ca un nou icar căzut din zbor
aripile mult prea grele cine-are grijă de ele
totul felul de persoane tot felul de-animale tot felul de icoane
balene stând la soare cu gândul la comisiune
lumea e o peșteră cu pereți din sare
totul i-o iluzie și iluzia-i o iluzie
primul om pe marte primul om pe venus 
călătoria versus călătoria mersul
căluguri kilogram caligula uită versuri
ce rămâne după ce rămâne ce rămâne după ce rămâne 
poezie multe glume runda a noua lasă urme
mormântul dintre unde legat de punte 
cu flori la gleznă flori în benză florin beznă
am cunoscut o coafeză mă coafa mersul ei
am fructe câte vrei am runde câte vrei
așa că am rămas acasă la părinții ei
totul bine dimineți miros a tine nu a alge-n fine
a versuri fine mă prinde mă bine reîncep să semăn cu mine

interviu 6:05

a fost o dată ca niciodată mai bine totodată mai bine lumea lumilor lumilor laolaltă
ce dacă în barcă nimeni în mine nituri bătute bine tată
parcă semăn cu-n elan care semăna cu mine când eram afară din clan acum sunt afară din plan 
canalele vorbesc canalele vorbesc simultan noroc cu noroiul cu care mă-nveleam

unde te vezi peste-un an unde te vezi peste doi peste cinci hai zi-mi unde te vezi peste zece
mă văd la fel de rece lumea va fel va trece cine nu-nțelege-acum nici atunci nu va-nțelege

ce crezi despre despre schimbare 
schimbarea nu e pentru fiecare nu e pentru păsările călătoare

ce crezi despre tine cum te vezi de fapt 
nu mă văd la fel cum nici tu nu te vezi de propriul nas deși pare nu e un fel de-a spune pas la fel cum știm și tu și eu că timpul nu se-ascunde-n ceas

ce crezi despre lume despre mine despre oameni despre tot ce te-ncoajoară 
eu n-am păreri uneori vă iubesc ca pe mine alteori la fel ca ieri

ce crezi despre muzică poate schimba ceva
poate schimba ceva dacă și tu te vei schimba

ce crezi despre improvizație
rațiunea de a fi rațiunea de a face 

ce crezi despre inspirație
o avem tot timpul cu noi chiar dacă o servim la rație

ce crezi despre introspecție
sunt singur nimeni pe secție

ce crezi despre artă
o harta care îți dă iluzia regăsirii frumos ambalată

ce crezi despre realitate 
singura scăpare poate păcat că fiecare o vedem în altă parte

fata pe care o vedeam de la intrare

hardcore te credeai artist ai pierdut-o simplu și sigur n-o să se-ntoarcă anti-crist vanesa paradis eu sunt omul singur
bling-bling-bling-bling-bling-bling-uri o să mă pierd prin lifturi orașul douăzeci și cinci nu
etajul de după în care tu ai ochii mei iar eu ochii într-o lupă
bem dintr-o cupă sărbătoarim moartea pune mâna stângă peste mâna stângă peste mâna stânga șoapta
e tot ce rămâne noi unde rămânem deșteaptă-te române deșteptă-te e mâine
peste tot plin de oameni ca mine cocoșii plâng unde-s fetele ca tine ce bine ce bine 
odaia goală la fel și mintea lui lumea să sară împărăția domnului 
călimară-călimară de ce mi-ai schimbat traiectoria totul pare într-o doară
separă binele de rău aurul de minereu ființa mea de tot ce-i greu 
poți să-mi spui ce vrei așa că spune-mi o dată vinul nu se face apă apa nu se face pleacă și nu se mai întoarce vreodată 
dinozaurii din mintea mea se joacă nu știu că lumina e lumină și-ntuneric totodată
am zburat acum deși mă-ntorc mereu din drum propun să te mai văd eu sunt roua florilor tu roua florilor
strofă și refren frumos catren țineți-i trena mă-ntorc în mine nu găsesc nimic acolo 
poate doar câteva bucăți din tine în săptămâna lui apolo