interviu 6:05

a fost o dată ca niciodată mai bine totodată mai bine lumea lumilor lumilor laolaltă
ce dacă în barcă nimeni în mine nituri bătute bine tată
parcă semăn cu-n elan care semăna cu mine când eram afară din clan acum sunt afară din plan 
canalele vorbesc canalele vorbesc simultan noroc cu noroiul cu care mă-nveleam

unde te vezi peste-un an unde te vezi peste doi peste cinci hai zi-mi unde te vezi peste zece
mă văd la fel de rece lumea va fel va trece cine nu-nțelege-acum nici atunci nu va-nțelege

ce crezi despre despre schimbare 
schimbarea nu e pentru fiecare nu e pentru păsările călătoare

ce crezi despre tine cum te vezi de fapt 
nu mă văd la fel cum nici tu nu te vezi de propriul nas deși pare nu e un fel de-a spune pas la fel cum știm și tu și eu că timpul nu se-ascunde-n ceas

ce crezi despre lume despre mine despre oameni despre tot ce te-ncoajoară 
eu n-am păreri uneori vă iubesc ca pe mine alteori la fel ca ieri

ce crezi despre muzică poate schimba ceva
poate schimba ceva dacă și tu te vei schimba

ce crezi despre improvizație
rațiunea de a fi rațiunea de a face 

ce crezi despre inspirație
o avem tot timpul cu noi chiar dacă o servim la rație

ce crezi despre introspecție
sunt singur nimeni pe secție

ce crezi despre artă
o harta care îți dă iluzia regăsirii frumos ambalată

ce crezi despre realitate 
singura scăpare poate păcat că fiecare o vedem în altă parte

Abanoz

cel mai rap din curtea școlii de maici
din casa liftului zburător văd lumea
carapacea e moale și miroase a calcule binare 
se lasă seara în cinematograf mâini de doamne se mișcă tacticos
dispar bani din banca națională și nimeni nu știe de ce
fata asta cu ochi de doamne-doamne zice că nu vrea să se mai întoarcă acasă
așa că rămâne cu noi despică fundăturile cărora le-am tot dat să mănânce în ultimii ani 
nu înjură niciodată și poartă haine frumoase cristi se dă-n vânt după d-astea 
duminică tăiem clovnul îl punem în ciorbă 
cine iubește și lasă cine iubește și lasă întreabă trompetistul din formație 
suflă, îi șoptim fiecare și suflă și se umple de confetti și muzică

bk

ai sânge pe mâini îți tot repeți că nu urăști pe nimeni 
bean și kazi nu mai cântă pentru că n-au dat de mine
kafka ieși în morții mă-tii pe tabela de marcaj 
echilibrul chiar există proștii sar de la baraj
gheara monstrului în ochii tăi te văd nu bagi de seamă
ar fi trebuit să știi falsurile seamănă
te ascunzi după cuvinte și ești nimeni te-ai pierdut
totul e la fel și totuși ești mai mort ca-anul trecut 
muzica-i o curvă d-aia o sunăm toți din troleu
luptă-te cu conștiința n-o să fii în locul meu

trip m.

muzica e atât de proastă în zilele noastre 
încât pornim pick-up-ul când nu mai știm ce să ne spunem
și stomacul crește a uitare și scârbă și a oricum sunt mai bun decât tine 
oricum nu ești bun de nimic

muzica e ca brățara pe care ai primit-o tu pe 11 septembrie
cadou de la știm noi cine să-ți poarte noroc în loc de verighetă 
că oricum nu te ia nimeni că ești nebună și uneori proastă și uneori 
pasăre și el nu poate să priceapă asta

arcul de triumf când te-ai întors pe jos acasă prin noroi după ce
asta-i trusa de scule pune mâna pe satâr și uită că porcul e animalul lui dumnezeu
cade sânge cad pastile cade apă și praf nu-i nimic
conștiința ne iartă pe toți