hagi zboară

unde dau io crește carne 
zise apostolul mestecând 
fructe de mare
căzându-i din gură 
fructe de mare
fără nicio jenă
repetând mecanismul ăsta jegos în care
mie mi se părea că am aripi 
iar ție ți se părea că le mănânci 
marginea e și ea tot un fel de joc în care
nu ajungi la pedale
narcoman de duminică
unde ești tu frate mai mare 
să ne vezi să ne dai de mâncare
să ne cerți când călcăm peste
să ne pupi pe frunte când facem totul bine
experimentul începutului de secol 
poliția română vede dar mai ales 
toate drumurile duc la tine-n garsonieră, fă 
au trecut cinci ani și io încă stau 
cu gura deasupra farfuriei
mâncându-mi mucii 
de ce ești nesimțit
și tu nu apari ai zis că mergi să cumperi morcovi 
și eu te-am crezut pentru că ce e viața fără credință
mi-au zis că ai fi plecat cu un altul 
dar care un altul 
că stai tot aici în cartier dar că ai mare grijă când ies să cumpăr pâine
pentru când o să te întorci acasă

trip m.

muzica e atât de proastă în zilele noastre 
încât pornim pick-up-ul când nu mai știm ce să ne spunem
și stomacul crește a uitare și scârbă și a oricum sunt mai bun decât tine 
oricum nu ești bun de nimic

muzica e ca brățara pe care ai primit-o tu pe 11 septembrie
cadou de la știm noi cine să-ți poarte noroc în loc de verighetă 
că oricum nu te ia nimeni că ești nebună și uneori proastă și uneori 
pasăre și el nu poate să priceapă asta

arcul de triumf când te-ai întors pe jos acasă prin noroi după ce
asta-i trusa de scule pune mâna pe satâr și uită că porcul e animalul lui dumnezeu
cade sânge cad pastile cade apă și praf nu-i nimic
conștiința ne iartă pe toți

3:15

carpaţi
zi-mi să zic
aş sparge-o bancă din parcul Carol cu-mâinile-goale

arcul de triumf e la tine acasă/ imediat cum intri, pe dreapta
statuia libertăţii ne aşteaptă lângă o felie de pâine
cu cine ştie

prind iubirea de-o aripă
patefon eşti tu/ dă perna la o parte
trompetă de doi bani

dormi pe preș deși e cam mic deși e cam verde deși e de la tine
ține minte închide ochii închid lumina și mergem
mai

d
e
p
a
r
t
e

înapoi.acasă

ascunde-mă în tine
ca într-un far bine luminat
şi toţi te vor admira fără ca nici măcar
unul
să cunoască drumul bun
te vor privi nebănuind că în spatele ferestrelor stau eu
spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

alteori cobori să calci nisipul cu tălpile
numai aşa îşi poate continua traiul său lângă mare
şi ziua poate să fie zi
noaptea poate să fie noapte
eu pot fi ce-mi ceri spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

dar ascunde-mă azi
mâine şi-n toate celelalte zile ce vor veni stând
cuminţi în coloană
rugându-se pentru amândoi.