3:15

carpaţi
zi-mi să zic
aş sparge-o bancă din parcul Carol cu-mâinile-goale

arcul de triumf e la tine acasă/ imediat cum intri, pe dreapta
statuia libertăţii ne aşteaptă lângă o felie de pâine
cu cine ştie

prind iubirea de-o aripă
patefon eşti tu/ dă perna la o parte
trompetă de doi bani

dormi pe preș deși e cam mic deși e cam verde deși e de la tine
ține minte închide ochii închid lumina și mergem
mai

d
e
p
a
r
t
e

sfârșit. de început de lume

marea nu te face mai bun
domnule marinar cu mâini grena cu sfori sute de mii pe după gât
ne aruncăm în larg chiar azi azi după ora patru după prânz
o ultimă masă împreună fără cuvinte îmbrăţişări neterminate
umăr la umăr ridicând ochii deasupra capului

celuilalt

nu vreau să las nimic transmit veşnice condoleanţe girafei mimi
-veşnica în poeziile mele-
veşnice mulţumiri mamei tale tatălui meu
urări de bine de pe fundul mării
legat la ochi cu o bucată de pânză peşti de toate culorile vor acum să mă îmbuneze

p2_ des pre tine

nimic nu e ceea ce pare a fi
cântarul groparul se joacă-n mansardă
nesomnul visează a şaptea zi
plec cu cămaşa pe dos îi las baltă

începe să plouă şi străzile-s vii
a fi a nu fi a fi a fi
te-ascunzi mă răzbun nu te caut să ştii
oraşul vorbeşte-l lovesc cu o daltă

tot ce rămâne e-un cor de stafii
şi lacrimi murdare curgând pe de lături
oraşul vorbeşte tu limbă să-i fi
să ştiu să-ţi aduc trei merinde şi pături

noembre

ştii ce ţi-aş spune?
ilinca, nu ştiu cum se face, dar toţi oamenii pe care îi iubim
se transformă într-o şopârlă de care-ţi e frică
oriunde-ar fi limbile de pe cadran

faptele bune se transformă în poesii
faptele rele mai bine nu-ţi spun în ce se transformă
o să iei o lopată şi n-o să te mai opreşti din săpat
şi n-o să te mai opreşti din plâns

ilinca

pentru că nu ştiu cum se face, dar oamenii
îşi înghit limba atunci când au nevoie să spună adevărul
pentru că adevărul
urăşte oamenii

asta nu e o poezie
filoSofia mamii ei de iubire
ce rău îmi pare că scriu singur/ un orb în căutarea fericirii
jurnalul ăsta plin de sunete calme

f.

stau întins pe canapea
cerşesc (mâncarea se răceşte)
centrifugă
camera cu patru came
re
locuinţa de închiriat
încumetă-te doamne de mine păcătosul
mai trimite-mi câţiva şobolani să-mi ţină
de urât până în ziua de dinainte de
a început şi nu se mai termină
aliniaţi alienaţi
poezie modernă
ia mătură şi ajută-mă să ridic un castel până la
//

Fragmente de pe Strada Roşie

ca să ajung la sala de concert trebuia
obligatoriu
să trec pe o stradă specific olandeză
fetele stăteau dezbrăcate în vitrină

îmbrăcaţi în paltoane
fulare din astre şi mănuşi
oamenii priveau cu invidie de după geamurile de sticlă ştiind
că nu vor ajunge niciodată (acolo)

fetele zâmbeau
oamenilor le mai apărea câte o floare la subţiori
se sfărâmau unul câte unul
trotuarele singure -
ferestre fumurii prin care nu se poate vedea cu ochiul


fiecare cu singurătatea lui -
asta a fost lecţia pe care Dumnezeu a învăţat-o de la cei pe care-i crease cu două săptămâni înainte

B.

Pe un fund de oală,
două macaroane/

îşi bulbucă ochii,
nu'ş ce să le spun!

aşa că dau fuga,
mă spăl repejor

Macaroanele stau tot acolo./
AJUTOR!

Pentru că noi o iubim pe Dana BANU

plângem ca proştii într-un oraş atât de frumos
lacrimi curg din noi ca şi cum doar asta am avea
înăuntru
umplem şapte opt nouă zece ligheane roşii
şi lacrimile noastre sunt încă acolo
suntem nişte copii de ce
nu băgaţi de seamă
nu cumpărăm şi nu vindem nimic toamna asta
dar vă putem spune o poveste

un prichindel de opt-nouă ani a venit la noi într-o dimineaţă cu frig
în timp ce
dar-ce-mai-contează
ne-a cerut nişte bani
i-am spus cu glas blând
ba eu
ba tu
ba Dumnezeu însuşi
că nici măcar noi nu avem destui
că am vrea să bem o cafea şi ne mai trebuie
cinci-zeci-de-bani
iar el ne-a întins o monedă

ilinca tu să mă ierţi
tu ştii că eu spun mereu adevărul în poeme
tu ştii ilinca cât te iubesc
şi mă doare-n fund de toţi afonii ăştia care ştiu ce e poezia
mă doare-n fund de toate promoţiile şi de toate ploile
şi de toate casele părăsite
şi mi-e dor de tine uneori
şi să ştii ca-n momentele-n care mi-e dor de tine
eu am nouă ani
tu ai
cinci
atât!