since i told you it's over

ăsta nu e un cover după hotel california
nimeni nu e de vină pentru ce-am să spun de data asta
îmi trag plapuma cu pisici peste faţă
nu sunt trist
dar nimeni n-o să mă creadă pe cuvânt
nimeni în afară de tine

am picioarele reci
o să-mi iau o pereche de şosete după ce termin poezia asta
şi-am să mă gândesc că mi le dai tu
nu sunt trist
e exact momentul ăla când îţi dai seama
că mai există o melodie care seamănă perfect cu
nothing compares to you
chiar dacă
nothing compares to you

mi-e bine
dar ce mai contează
tot nu mă va crede nimeni
jur pe un avion din hârtie
deşi am uitat să-i fac vârful

zboară şi fără vârf
i-am făcut frâne la aripa din stânga
și la cealaltă aripă deşi ştiam
că va fi bine

dana banu o să zică iar uau
nu râde, ilinca
o să zică
că dacă nu am să-i fur florile
sigur are câteva

nu râde
curajul a fost mereu o calitate a mea
doar că n-a fost nevoie să fiu curajos
în tot timpul care-a trecut

da
e că atunci
unde e? aici? aici?
prostule! prostule!
ştiam c-ai să desenezi ceva după asta

Pentru că noi o iubim pe Dana BANU

plângem ca proştii într-un oraş atât de frumos
lacrimi curg din noi ca şi cum doar asta am avea
înăuntru
umplem şapte opt nouă zece ligheane roşii
şi lacrimile noastre sunt încă acolo
suntem nişte copii de ce
nu băgaţi de seamă
nu cumpărăm şi nu vindem nimic toamna asta
dar vă putem spune o poveste

un prichindel de opt-nouă ani a venit la noi într-o dimineaţă cu frig
în timp ce
dar-ce-mai-contează
ne-a cerut nişte bani
i-am spus cu glas blând
ba eu
ba tu
ba Dumnezeu însuşi
că nici măcar noi nu avem destui
că am vrea să bem o cafea şi ne mai trebuie
cinci-zeci-de-bani
iar el ne-a întins o monedă

ilinca tu să mă ierţi
tu ştii că eu spun mereu adevărul în poeme
tu ştii ilinca cât te iubesc
şi mă doare-n fund de toţi afonii ăştia care ştiu ce e poezia
mă doare-n fund de toate promoţiile şi de toate ploile
şi de toate casele părăsite
şi mi-e dor de tine uneori
şi să ştii ca-n momentele-n care mi-e dor de tine
eu am nouă ani
tu ai
cinci
atât!