pelicula

când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei 
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte 
și iar vreau să mă-nfurii 
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu

scafandrul

un bolnav care 
așteptând sfârșitul
m-a găsit pe mine 
viața împărțită pe bucățele
o tabletă imensă de ciocolată cu biscuiți 
ne-tre-zim
nu-mai-pă-să-ri-le-mai-așteaptă-puțin
un bolnav care
așteptând asfinținul 
a găsit-o pe ea
numărând florile cu mare atenție
kanadia
începutul petrecerii seamănă cu sfârșitul ei 
sânul tău stâng seamănă cu mâna mea dreaptă
gândul meu stâng seamănă cu ochiul tău stâng
ana cântă
cristi crește noduri în gâtul unei lebede mici
pășim pe lună râzând
mergem ca și cum sub noi ar fi o clătită uriașă 
așteptând fălcile râzânde ale ilincăi
sacul de box din mansardă discurile cu 
călătoria nesfârșită a oamenilor în jurul unei axe
haosul ne mângâie de fiecare dată silabisește să nu vă temeți
în china oamenii 
în inima ta oamenii 
ascundeau aluminiul de mine
ochii mi se strâng obosiți toba știe să bată 
sâmbăta sunt un arici de mărimea nasului tău 
nimeni nu știe asta
stacojiu sufletul călătorului zâmbetul ăla ca și cum am fi ajuns în sfârșit
în sufrageria mea de pe tudor vladimirescu 
flori de plastic iubiri de catifea
m-aș așeza puțin aș privi cerul dinăuntru 
năuc aș ruga scafandrul să cânte
și cineva ar dansa pentru mine ca să-mi fie clar că iubirea
există la fel cum dumnezeu 
există
lăcustele șoptesc cuvinte din nu mai mult de două silabe 
aici își imaginează fiecare câte două silabe
consoarte infinite
dacă citești asta să știi că nefericirea e o perdea nesigură
îndărătul căreia
se află

missed call

nu mai știu ce scriam la 20 
pe cine iubeam la 20 
ba da, știu
ce mai contează, nu erai tu
era ea, cu privirea aia de crocodil afară din cușcă
ce am de dat lumii ăsteia tu să-mi spui
și-o să dau drumul tuturor animalelor din grădina mea zoologică

te-am învățat că despre poezie nu se vorbește
poezia se trăiește
atât
ca la 20, ca la 70 
azi mi-a venit să vărs de la sânge albastru
de plăcere
de uimire 
o gaură se cască înăntru și nu știu încă dacă poezia ne alege pe noi 

am sunat pentru că voiam să știi asta
pentru că tu înțelegi 
nu, nu ești calul meu de curse
nici mama
nici păsările mele nebune
te iubesc 
asta să fie clar
nu-mi pasă dacă cineva o să se supere 
poate pentru că nimeni nu o să se supere 

nu inovez dar vorbesc cu tine iar pentru asta poezia
chiar trebuie să însemne ceva
fără să văd planșele, treptele, cadourile date pe sub mână
e greu aici, dar nu-ți fie frică
mi-am făcut o casă din pene și-o să rămân 
știu că e adevărat pentru că asta nu e o promisiune
e o poezie

pssst, ilinca

ignorăm moartea-mpreună 
curmă turma pierde-i urma 
matragună richter iarna 
uite-te în ochii mei 
pune arma jos arată-mi 
stelele de dinainte
scuip în sâni merg mai departe
nu mă știi pe dinafară
ancora nevieții arde cinsprezece ciori deasupra
alarma cu cine ține ceata în septembrie crapă
nu face bine la suflet dar unge-mă cu cerneala cel-mai-mult-albastră 
râzi 
centrul necredinței astăzi
țin cu moartea nu cu tine
nu pleca plecându-mi capul nu rezolv nimic și cred
că sfarșitul nu e mâine 
totu-i bine jur pe red

pt 2

când nimeni nu poate fi
totul e dragoste
și tristețea mea e dragoste
și lipsa mea de curaj e dragoste
plânsul meu în hohot e dragoste
omul-câine e și el dragoste
cască gura, prospero.
poezia asta e pentru tine
am nevoie să spun te iubesc
și-ți spun ție. și ceva asemănător se întoarce la mine peste câteva luni
înăntrul unei fete străine

ilinca are o umbrelă mare sub care intrăm toți trei râzând prin noroaie
marius își face cruci. știe că așa ceva nu se uită

am mult mai multe amintiri decât pot duce soarele sau stelele de la d4
aruncă zarurile oricum mă doare-n cot
nu dau doi bani pe poezie sau pe teatru
pe hamlet pe bach
voi doi cu umbrelele și crucile voastre
asta e tot ce există
mie mi-e limpede

noembre

ştii ce ţi-aş spune?
ilinca, nu ştiu cum se face, dar toţi oamenii pe care îi iubim
se transformă într-o şopârlă de care-ţi e frică
oriunde-ar fi limbile de pe cadran

faptele bune se transformă în poesii
faptele rele mai bine nu-ţi spun în ce se transformă
o să iei o lopată şi n-o să te mai opreşti din săpat
şi n-o să te mai opreşti din plâns

ilinca

pentru că nu ştiu cum se face, dar oamenii
îşi înghit limba atunci când au nevoie să spună adevărul
pentru că adevărul
urăşte oamenii

asta nu e o poezie
filoSofia mamii ei de iubire
ce rău îmi pare că scriu singur/ un orb în căutarea fericirii
jurnalul ăsta plin de sunete calme

since i told you it's over

ăsta nu e un cover după hotel california
nimeni nu e de vină pentru ce-am să spun de data asta
îmi trag plapuma cu pisici peste faţă
nu sunt trist
dar nimeni n-o să mă creadă pe cuvânt
nimeni în afară de tine

am picioarele reci
o să-mi iau o pereche de şosete după ce termin poezia asta
şi-am să mă gândesc că mi le dai tu
nu sunt trist
e exact momentul ăla când îţi dai seama
că mai există o melodie care seamănă perfect cu
nothing compares to you
chiar dacă
nothing compares to you

mi-e bine
dar ce mai contează
tot nu mă va crede nimeni
jur pe un avion din hârtie
deşi am uitat să-i fac vârful

zboară şi fără vârf
i-am făcut frâne la aripa din stânga
și la cealaltă aripă deşi ştiam
că va fi bine

dana banu o să zică iar uau
nu râde, ilinca
o să zică
că dacă nu am să-i fur florile
sigur are câteva

nu râde
curajul a fost mereu o calitate a mea
doar că n-a fost nevoie să fiu curajos
în tot timpul care-a trecut

da
e că atunci
unde e? aici? aici?
prostule! prostule!
ştiam c-ai să desenezi ceva după asta

A doua duminică

1. lichidul acela aproape sacru

dintre mine şi tine
dintre tine şi ceilalţi
poezia se întoarce la mine
degeaba eşti un mare poet dacă numele tău
nu începe cu litera A

dacă am fi fost colegi de clasă
ne-ar fi numit unul după celălalt
am fi răspuns
fiecare în felul lui
ai fi stat în cealaltă parte a oraşului
şi mi-ai fi spus că am o curgere care plictiseşte





2. mi-ar fi plăcut să ştiu să fumez

mi-ar fi plăcut să ştiu să fumez
cu mâinile mereu ocupate
ca şi cum o spirală strălucitoare ar fi stat între mine
şi toţi dumnezeii cunoscuţi

m-ai fi întrebat cu ce mă ocup
de ce nu am ochii verzi
de ce m-am născut sub zodia asta bună la nimic

am mâinile goale
nu mă întrebi nimic
ştiind că fost adus pe lumea asta ovală şi plină de găuri
fără voia mea

la fel
ca şi tine.





3. alţi treizeci de ochi

alţi treizeci de ochi te privesc
şi nu înţeleg nimic
un zid de forma capului meu îmi apasă umerii
puţin câte puţin
uit care mi-e numele
uit palmele
dinţii tăi albii
nasul ascuns înăuntrul meu
spunându-mi
putem sta aşa pân-am să plec
pe mine
nu mă deranjează





4. patru

poezia moare o dată cu cei care o pun pe hârtie
să murim puţin, şi-au zis poeţii adunându-se
fiecare pe câte un scaun

şi-au uitat acasă mesajele salvatoare
simţul realităţii
inimile din linia-ntâi





5. nora e şi ea

nora e şi ea acolo
te priveşte pe ascuns
mereu şi-ar fi dorit să fie băiat
mai ales acum

nora e şi ea acolo
respiră liniştită ştiind
că cineva
o femeie tânără şi frumoasă
cu porii aprinşi şi buze calde
îi va ţine locul o vreme





6. într-o zi

într-o zi vom fi şi noi plictisitori, îmi spui
nu ne vor lăsa să citim împreună
atunci nu citim
s-o crezi tu
s-o creadă ei

noi nu vom îmbătrâni niciodată
fiecare ştie câte ceva despre zbor
am uitat de toate femeile de ieri şi de azi
am să-ţi cumpăr cinci flori albastre

Soviany nu mai vine
te-a trimis pe tine acolo
nora ştie şi ea despre isprava lui
îşi trimit mesaje
doi adolescenţi pe care-ai face bine să-i crezi pe cuvânt!

undeva.departe

coae
sunt mega rupt
mă piş pe el de oraş
blocuri în aer
da, coae, genial
mă duc să scriu o poezie
teodor brumă
humă
ilinca doarme cu tine sub pernă
mă duc să mă piş în mare
un fel de revoltă-mpotriva peştilor
mă duc să-mi tai o aripă
mă duc să-mi tai o ceapă
şi să plâng
pentru că nimic nu e ceea ce pare
ai înţeles ceva
n-ai înţeles nimic
o să fie bine n-o să fie bine
de-asta a sunat telefonul

numele meu nu e edith piaf

îmi creşte părul
nu mă mai tund
nu trebuia să mă bag peste tine
ilinca

prietena mamei e simpatică
şi şarpele fusese probabil la fel
cu eva
cred că mi-ar fi plăcut eva

despre adam nu ştiu ce să zic
te porţi altfel pentru că am lăsat-o pe ea
să facă acelaşi lucru
niciun fel de aluzie

într-o zi mi-a adus o ciocolată
am fost fericit
nici nu ştiam cum o cheamă
nici nu ştia c-am să te cunosc

găsim noi o baie
şi mai încerci o dată
vrei
?

Pentru că noi o iubim pe Dana BANU

plângem ca proştii într-un oraş atât de frumos
lacrimi curg din noi ca şi cum doar asta am avea
înăuntru
umplem şapte opt nouă zece ligheane roşii
şi lacrimile noastre sunt încă acolo
suntem nişte copii de ce
nu băgaţi de seamă
nu cumpărăm şi nu vindem nimic toamna asta
dar vă putem spune o poveste

un prichindel de opt-nouă ani a venit la noi într-o dimineaţă cu frig
în timp ce
dar-ce-mai-contează
ne-a cerut nişte bani
i-am spus cu glas blând
ba eu
ba tu
ba Dumnezeu însuşi
că nici măcar noi nu avem destui
că am vrea să bem o cafea şi ne mai trebuie
cinci-zeci-de-bani
iar el ne-a întins o monedă

ilinca tu să mă ierţi
tu ştii că eu spun mereu adevărul în poeme
tu ştii ilinca cât te iubesc
şi mă doare-n fund de toţi afonii ăştia care ştiu ce e poezia
mă doare-n fund de toate promoţiile şi de toate ploile
şi de toate casele părăsite
şi mi-e dor de tine uneori
şi să ştii ca-n momentele-n care mi-e dor de tine
eu am nouă ani
tu ai
cinci
atât!

poemul-de-sfârşit-de-an

aici dimineţile se-ncaieră
ca un stup de îndrăgostiţi treziţi de vreme
la muncă - lenea e păcat capital
da' mai ducă-se, îngână Adam
mai ducă-se, repeta consoarta strălucind

aici mâncăm doar o dată pe zi
TIME IS LOVE
gândacii sunt prietenii
noştri

uneori mă gândesc că povestea asta v-ar putea face fericiţi
dar o ţin numai pentru mine
încă nu sunteţi pregătiţi
încă nu sunteţi pregătite

uneori mă gândesc să mă las de meserie
sudura nu e pentru unul ca mine
sudura nu e pentru una ca tine
poemul ăsta nu vrea să spună nici el nimic

ilinca a scris unul mai frumos
vă invit să citiţi
nu voiam să mă las
mai prejos

buzunarele sunt specialitatea ei


vă doriţi să fiţi deştepţi
atunci daţi bani pe poeţi
vă doriţi un an mai bun
vă iau banii şi vă spun

cum.

*sub o pernă plină de fulgi ilinca

ce ciudat
din câte pagini am
pe-atâtea nu le recunosc
şi totuşi ele mă cunosc
mă salută mereu
şi toată lumea mă ocheşte

nu mai ştii cine eşti
şi ce mai cauţi în lume/ pierde-te
lui dumnezeu nu-i mai pasă de tine/ilinca/nu mă (mai) citi
eu şi obsesiile mele
eu şi oboselile mele
eu nu dorm nopţile. căci nu mai suport traiul cu mine însumi

am luat în greutate iar
banca a doua jar pe tălpi
salată, perne moi
de voi nu vreau să mai aud
nimic
de mine

cine ştie
cine-mi va găsi
umerii ca o streaşină sub care să te-aşezi
te legi de mine ca un scâncet noduros
dar zi-mi
pe cine-aştepţi

priveşte cerul _ jam cu ilinca

priveşte cerul
mi-a şoptit şi m-a tras în gang

cum e
ce vezi

oameni mulţi unii peste alţii

sunt şi eu undeva acolo
îmbrăcat într-o rochie de-a ta

eşti şi tu
rasă în cap fără unghii

deşi nu ne vedem niciodată
deşi nu ne atingem decât rareori, din greşeală

e suficient pentru astăzi

tălpile lui dumnezeu - o iertare
ce abia mai încape în sandalele tocite

întru adevăr te rog
nu te supăra pe sufletul meu
ca văcarul pe vite

copilul ce-a cunoscut toate bolile
din slăbiciune
copilul ce-a iubit toate morile
din slăbiciune
copilul ce-a şoptit toate rugăciunile
cu teamă
în gândurile lui
încâlcite ca un ghem de lână

în gândurile-oricui a trecut pe strada aceea
unde încă n-au venit oamenii

fără să-şi dorească
fără
să ştie
la ce număr să-şi lase sacul cu oase

mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
şi altcineva o să ajungă acolo înaintea ta

telefoanele sună neîntrerupt ca ploile,
răpăind în sufletul de cârpă
al mieilor

căci ei nu cunosc nimic din frământările
ciobanului

mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
să omorâm mielul singurul vinovat
încă puţin
încă puţin
încă puţin