priveşte cerul
mi-a şoptit şi m-a tras în gang
cum e
ce vezi
oameni mulţi unii peste alţii
sunt şi eu undeva acolo
îmbrăcat într-o rochie de-a ta
eşti şi tu
rasă în cap fără unghii
deşi nu ne vedem niciodată
deşi nu ne atingem decât rareori, din greşeală
e suficient pentru astăzi
tălpile lui dumnezeu - o iertare
ce abia mai încape în sandalele tocite
întru adevăr te rog
nu te supăra pe sufletul meu
ca văcarul pe vite
copilul ce-a cunoscut toate bolile
din slăbiciune
copilul ce-a iubit toate morile
din slăbiciune
copilul ce-a şoptit toate rugăciunile
cu teamă
în gândurile lui
încâlcite ca un ghem de lână
în gândurile-oricui a trecut pe strada aceea
unde încă n-au venit oamenii
fără să-şi dorească
fără
să ştie
la ce număr să-şi lase sacul cu oase
mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
şi altcineva o să ajungă acolo înaintea ta
telefoanele sună neîntrerupt ca ploile,
răpăind în sufletul de cârpă
al mieilor
căci ei nu cunosc nimic din frământările
ciobanului
mântuirea e la o aruncătură de băţ
încă puţin
să omorâm mielul singurul vinovat
încă puţin
încă puţin
încă puţin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu