lui Adrian Tănase
ascultaţi-mă, lumea aceasta
aşa cum o lăsasem eu
cu copaci de mărimea unui om, de mărimea unei girafe
aşa cum o lăsasem eu
mi se arată acum mai tânără
şi mai frumoasă
femeia pe care
niciodată
niciodată
ascunzându-mă de mine însumi
în sandale, în bătaia soarelui
fără merinde, fără apă
fără vreo poezie să-mi alinte renaşterea
păşesc acum pe picioarele mele
şi strig cât să mă aud numai eu
suntem liberi
în sfârşit
suntem liberi
nici urmă de om
nici urmă de câine pe pământ
doar fluvii nesfârşite
cântece pe care ai senzaţia că le cunoşti
niciun poet cu care să poţi schimba o vorbă
oricât de mică
oricât de neadevărată
şi totuşi e frumos pe lumea aceasta
şi-ţi spui c-ai să rămâi aici - să vrei, să poţi, să dormi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu