La bâlci

în fiecare zi se-adună-aici oameni
din toate colţurile ţării
fac o plecăciune
apoi încă o plecăciune

fiecare îşi aşteaptă rândul
conştiincios
împăcat cu oasele lui
în câte-o duminică se mai aude câte-un clopot/nimeni
nu ştie de ce/nimeni
nu ştie de unde
asta îi linişteşte pe bieţii oameni
asta mă linişteşte şi pe mine

hai, mă, o dată cu oasele-alea
strigă baba Eleonora zgâindu-se
hai, mă, că n-am toată ziua la dispoziţie
tu, tu şi tu
un pas în spate
tu, ăla micu',
tu-tu, nu te mai uita-n spate
că cu tine vorbesc

mergeţi acasă
luaţi o pernă
şi plângeţi până nu mai iese nimic
vă iert, mă, vă iert şi de data asta, că-s fată bună
căra-ţi-vă!

tu, ăla pişpiriu,
citeşte-mi o poezie cum ştii tu
frumos, cu intonaţie
azi vreau ceva de dragoste/hai
mă, ţi-ai înghiţit limba? zi!
o strofă, acolo,
şi vă iert pe toţi, ce dracu,
ştiţi că la mine cuvântu-i cuvânt!

ştiţi, mă, da?!
aşa vă vreau!
hai, repejooor, mă, că se-nserează!