tot ce-a mai rămas în oraşul umbrelor/ acum
neumblat de nimeni
neştiut de nimeni
maşina comandantului Che Guevarra
de care mă tem/ mă tem
ca de o molimă
ca de o dragoste aşezată în pieptul
nepregătit
o haină pe care n-o mai porţi decât atunci
când ţi-ai dori să plouă
o casă fără stăpân
un stăpân fără casă
nu-mi mai plac jocurile pentru care nu sunt chemat
ţară-ţară
vrem ostaşi
pe cine
puştiule, e ora
mesei
s-a sfârşit
bea din paharul cu picior înalt
acum, acum
până la ultima picătură
foaia albă m-aşteaptă
ca o fetiţă bine-crescută
Ana nu-şi mai cunoaşte numele
a nimănui
a nimănui
încă o dată
şi încă o dată
până dăm de petrol
sau de Iisus
vom fi salvaţi sau aşa ceva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu