pt 2

când nimeni nu poate fi
totul e dragoste
și tristețea mea e dragoste
și lipsa mea de curaj e dragoste
plânsul meu în hohot e dragoste
omul-câine e și el dragoste
cască gura, prospero.
poezia asta e pentru tine
am nevoie să spun te iubesc
și-ți spun ție. și ceva asemănător se întoarce la mine peste câteva luni
înăntrul unei fete străine

ilinca are o umbrelă mare sub care intrăm toți trei râzând prin noroaie
marius își face cruci. știe că așa ceva nu se uită

am mult mai multe amintiri decât pot duce soarele sau stelele de la d4
aruncă zarurile oricum mă doare-n cot
nu dau doi bani pe poezie sau pe teatru
pe hamlet pe bach
voi doi cu umbrelele și crucile voastre
asta e tot ce există
mie mi-e limpede