numele meu nu e edith piaf

îmi creşte părul
nu mă mai tund
nu trebuia să mă bag peste tine
ilinca

prietena mamei e simpatică
şi şarpele fusese probabil la fel
cu eva
cred că mi-ar fi plăcut eva

despre adam nu ştiu ce să zic
te porţi altfel pentru că am lăsat-o pe ea
să facă acelaşi lucru
niciun fel de aluzie

într-o zi mi-a adus o ciocolată
am fost fericit
nici nu ştiam cum o cheamă
nici nu ştia c-am să te cunosc

găsim noi o baie
şi mai încerci o dată
vrei
?

poemul-de-sfârşit-de-an

aici dimineţile se-ncaieră
ca un stup de îndrăgostiţi treziţi de vreme
la muncă - lenea e păcat capital
da' mai ducă-se, îngână Adam
mai ducă-se, repeta consoarta strălucind

aici mâncăm doar o dată pe zi
TIME IS LOVE
gândacii sunt prietenii
noştri

uneori mă gândesc că povestea asta v-ar putea face fericiţi
dar o ţin numai pentru mine
încă nu sunteţi pregătiţi
încă nu sunteţi pregătite

uneori mă gândesc să mă las de meserie
sudura nu e pentru unul ca mine
sudura nu e pentru una ca tine
poemul ăsta nu vrea să spună nici el nimic

ilinca a scris unul mai frumos
vă invit să citiţi
nu voiam să mă las
mai prejos

buzunarele sunt specialitatea ei


vă doriţi să fiţi deştepţi
atunci daţi bani pe poeţi
vă doriţi un an mai bun
vă iau banii şi vă spun

cum.

Adam nu era la prima abatere

iar asta o ştim bine
laolaltă cu îngerii
laolaltă cu dumnezeu
laolaltă cu fratele lui risipitor

şarpele îşi plăteşte pedeapsa
dumnezeu îşi plăteşte slugile
eu îmi plătesc inima să bată în fiecare săptămâna
măcar o dată.

Adam nu era la prima abatere
iar asta o ştie Adam însuşi
se căieşte sau nu - nu e problema noastră.
nu e problema lui dumnezeu.

nu e problema mâinilor mele ce fac oamenii atunci când
li se oferă un loc în grădina lui dumnezeu
dar atunci care e problema?
dar atunci care e păcatul tău?
dar atunci de ce nu eşti la tine acasă?
nopţile nu văd bine - s-ar putea să ajungi unde nu trebuie
s-ar putea să ajung unde nu e cazul.

de Crăciun nu mai tăiem pe nimeni
de cine depinde soarta femeii?
de cine depinde soarele înainte de a se face zi?
decoraţiile
pieptul lui dumnezeu
pieptul poetului
şi aşa mai departe până când pumnul
va ajunge să lovească
până când corpul bolnavului se va linişti
până când scrisul nu va mai fi decât o mână ruptă şi readusă
la funcţiile ei de până atunci


daca d1 = D2...