când nimic nu are sens nu pricepi nici îngerii lui andrei
nici fondantele lui matei
poate doar săriturile angelei
și bărcile nesfârșite din care ies șerpi înțelepți care vorbesc cu mine
așa reînvie poezia
trebuie să existe ceva și pentru cei care au ratat
tu ce-ți amintești din toate astea, ilinca
eu îmi amintesc doar poeziile și umbrelele și apa și tot ce ne aduce bucurie
tu știi cum sunt eu și râzi cu blândețe
moartea e doar una dintre iluzii
aș fi vrut să fiu furios și de data asta
însă totul curge cuminte
și iar vreau să mă-nfurii
dar niciun abur nu iese dinăuntrul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu