epitet 3

mare căcat şi cu poezia
ce rost are
dacă şi noaptea pui mâna anapoda peste umărul femeii tale
culegi stângaci zarurile şi speri să-ţi spună şi ea ceva
nu orice
nu oricum
dar ceva

cercul ăsta cu două aripi
ca o femeie frumoasă
un asteroid ce-ţi spune pe nume
şi dup-aia îţi aduce micul dejun
şi e cel mai bun mic dejun
cel mai albastru asteroid

bă, prostule

p zero_ regăsirea

trebuie să demontezi, totuși, muzicuța
ca sa vezi fericirea cu ochii
ca sa vezi iubirea cu ochii
o dimineață ca asta
o dimineață ca cea de mâine

singuri
cu câte un tub mare de oxigen levitând în spinare
săltați pe (un) câmp plin de flori albastre lipindu-se peste piept
nu mai plânge, lenin
nu mai plânge, iubito
nu va fie frica
o sa plecăm acum intr-o calatorie scurta

deschideți brațele

vals în două măsuri

1.

ingineri cu o singură aripă îşi izbesc capetele la ora patru
capetele se crapă
(de acolo ies ghinde de mărimea unui om
care se vor rostogoli fericite în tot oraşul)
o ploaie care ne face să ne simţim mai aproape
cerul nespus de viu
despărţit de o fereastră murdară din aluminiu

cine râde o dată cu noi cine
plânge o dată cu tine
pune capul în menghină şi roagă-te să existe ceva
şi după



2.

omul ca un stâlp semeţ
din care ies vrăbii
cu miile

voi ar trebui să trăiţi
sângerânde - rănile împăratului ţipând
cineva ne calca pe urme
noaptea asta ne va transforma înapoi în oameni
fiinţe cu pulpe şi braţe îndoliate vor afla onouălumină

Stoned Jesus

călătoria asta cu gust de pământ
cine ştie unde eşti
cine ştie cine
sunt
câte respiraţii mai avem de suportat de-acum

cine ştie ce brichetă o să-mi faci cadou să-mi aprind creierii
ce tutun va exista atunci pentru un piept curat ca o lacrimă
cum vor arăta lacrimile, gurile
cine îmi va scrie mie poezii concurând (cu-ale mele)
cine mă va aştepta în pat spunându-mi acum nu mai eşti singur n-am să-ţi fac capul calendar şi n-am să plec

cine ştie să-mi spună şi mie: dau la schimb
o brichetă

f.

stau întins pe canapea
cerşesc (mâncarea se răceşte)
centrifugă
camera cu patru came
re
locuinţa de închiriat
încumetă-te doamne de mine păcătosul
mai trimite-mi câţiva şobolani să-mi ţină
de urât până în ziua de dinainte de
a început şi nu se mai termină
aliniaţi alienaţi
poezie modernă
ia mătură şi ajută-mă să ridic un castel până la
//

Fragmente de pe Strada Roşie

ca să ajung la sala de concert trebuia
obligatoriu
să trec pe o stradă specific olandeză
fetele stăteau dezbrăcate în vitrină

îmbrăcaţi în paltoane
fulare din astre şi mănuşi
oamenii priveau cu invidie de după geamurile de sticlă ştiind
că nu vor ajunge niciodată (acolo)

fetele zâmbeau
oamenilor le mai apărea câte o floare la subţiori
se sfărâmau unul câte unul
trotuarele singure -
ferestre fumurii prin care nu se poate vedea cu ochiul


fiecare cu singurătatea lui -
asta a fost lecţia pe care Dumnezeu a învăţat-o de la cei pe care-i crease cu două săptămâni înainte

CAPTIFS - un horror simbolist | La buticul cu filme și cărți

http://cinefillebookeeper.blogspot.ro/2012/06/guest-post-captifs-un-horror-simbolist.html

Primul text publicat „LA BUTICUL CU FILME ȘI CĂRȚI” - Țin să mulțumesc Adinei Chitu pentru încredere și, nu în ultimul rând pentru eforturile sale excepționale!


CAPTIFS sau „PRETEXTUL” - un film extraordinar, un horror așa cum numai francezii știu să-mpletească!

iii

Când nu găseşti lumină în lumină
aşteaptă să se lase noapte
păcatele cele mai multe obosesc
şi ai răgaz gânduri să-ţi pui deoparte

Războiul încă bate-n piepturi
până şi somnul îl străbate
dar obosesc cu toţii, ţine minte
pericol pentru-o vreme nu-i

Aprinde sfeştenicul şi stai cu tine
şi-ţi spune gândul bun şi celelalte
aprobă ce-i lăsat să lumineze
iar restul pune-l în pământ

Ei nu vor ştii nimic dar nu ai teamă
braţul le oboseşte-acum şi-n timp de zi
şi spada vor lăsa-o una-două
tu stai cu tine noaptea şi-i socoate-i vii.

Locul

atunci am înţeles
ca locul meu nu mai e pe pământ
ci-n largul cerului ce-n mare se răstoarnă

se prăvăleşte iute să adoarmă
în braţele femeii lui ce ştie tot
şi-i spune numai lui punându-i adevăr în palmă

adoarme cerul fericit
femeia-cer adoarme şi ea fermecată
ar vrea copii cu scâncetul senin dar mai aşteaptă