endless summer

un fost forest gump fosforescent alerg pe ape
transced copilării și portofele furate
în lumea mea de bibelouri sparte 
am aracet în inimă o să vă cam repar pe toate
semăn cu gepeto - pinochio-n acte
mănânc flori și animale moarte
poarta spre sufletul meu e deschisă poate
ce vreau s-aduc în fața zidului sau să las în spate
în spinarea morților ce cred că nu se poate
sunt mecanic mediocru mă înec în arte
plecările voastre îmi sunt identitate
cunosc toate ruâurile cunosc toate târgurile cunosc toți oamenii cunosc și vameșii și hoții și scriitorii și pe toți ai voștri 
se bucură proștii versul mi se-nmoaie la vederea ei tu n-o știi fata din visurile roșii
respectă-te pe tine însuți iartă-te nu-ți mai îngropa fratele nu uita faptele
vorbele sunt ieftine d-aia încearcă să scrie și cine nu iubește ploaia
și se supără foaia
mi-e dor de fata aia
aduceți barca și vâslele și valea pe care să cobor 
al nimănui al tuturor
caut o trompetă antrenor 
în lumea de dincolo de lume
unde caii nu sunt legați de picior 
unde băieții buni nu mor băieții răi renunța la haina lor 
un simplu autor cu pumnii strânși 
în așteptarea penelor

feminin

când în sfârșit am aflat că voi fi poetă 
c-o s-o ard în baruri proaste lângă cei ca mine pentru că sunt singurii
care mă primesc
și c-o să mă-ngrop în facturi 
că sebastian o să mă lase pentru alta
fix atunci ai apărut tu
am căutat o ceașcă de ceai în toată casa
în tot căsoiu ăla care nu era al meu - știi și tu 
apa picura răbdător din tavan pic-pic
și totuși am dormit acolo câteva săptămâni 
în sunete de trompetă îndopată cu ciorapi sutiene chiloți dolari
nu mai știam cine sunt iar tu păreai destul de ok cu astra
postere cu sex pistols vaginul meu tremurând timid și pijamalele de la mama
interviul ratat din ziua de după și pastilele și 
îți pare rău că n-ai știut să-ți ți gura și să-i mulțumești mihaelei 
pentru sticla aia de coca-cola și pentru felul ei de a fi
eu o să citesc asta și lor o să li se pară că vreau să șochez
dacă voiam să șochez îmi lăsam absorbantele-acasă 
ancora asta e mult prea grea ascultătorii mult prea proști 
pasta asta mult prea albastră

3:15

carpaţi
zi-mi să zic
aş sparge-o bancă din parcul Carol cu-mâinile-goale

arcul de triumf e la tine acasă/ imediat cum intri, pe dreapta
statuia libertăţii ne aşteaptă lângă o felie de pâine
cu cine ştie

prind iubirea de-o aripă
patefon eşti tu/ dă perna la o parte
trompetă de doi bani

dormi pe preș deși e cam mic deși e cam verde deși e de la tine
ține minte închide ochii închid lumina și mergem
mai

d
e
p
a
r
t
e