sfârșit. de început de lume

marea nu te face mai bun
domnule marinar cu mâini grena cu sfori sute de mii pe după gât
ne aruncăm în larg chiar azi azi după ora patru după prânz
o ultimă masă împreună fără cuvinte îmbrăţişări neterminate
umăr la umăr ridicând ochii deasupra capului

celuilalt

nu vreau să las nimic transmit veşnice condoleanţe girafei mimi
-veşnica în poeziile mele-
veşnice mulţumiri mamei tale tatălui meu
urări de bine de pe fundul mării
legat la ochi cu o bucată de pânză peşti de toate culorile vor acum să mă îmbuneze

descompunere

aud cuvinte despre care nici măcar nu știu că există
taverna asta cu miros de urină şi bere nefiltrată
mi-e tot una, ţi-e tot una
aşa că ne despărţim pentru încă două luni
mă caut în şifonier dau de girafa mimi îmi spune boule
eşti un bou boule nu te mai iubesc

iar o chem şi îmi pune maşina aia după urechi
iar la sfârşit îmi spune cu voce de mamă (că doar e mama a doi copii)
s-a terminat acum, nu mai plânge
deschid şifonierul
mimi nu mai respiră
te caut la gară te caut ca un prost mândru de viața lui

scap pământ în bolul pisicii
nici eu nu te mai iubesc, zice ea
dar seara îşi face loc în braţele mele
iar mie mi se pare că zice c-o să te întorci
şi te întorci a doua zi cu plasele pline cu nodul tău şi spui
am fost să iau ceva de mâncare


te-ai speriat?