fata pe care o vedeam de la intrare

hardcore te credeai artist ai pierdut-o simplu și sigur n-o să se-ntoarcă anti-crist vanesa paradis eu sunt omul singur
bling-bling-bling-bling-bling-bling-uri o să mă pierd prin lifturi orașul douăzeci și cinci nu
etajul de după în care tu ai ochii mei iar eu ochii într-o lupă
bem dintr-o cupă sărbătoarim moartea pune mâna stângă peste mâna stângă peste mâna stânga șoapta
e tot ce rămâne noi unde rămânem deșteaptă-te române deșteptă-te e mâine
peste tot plin de oameni ca mine cocoșii plâng unde-s fetele ca tine ce bine ce bine 
odaia goală la fel și mintea lui lumea să sară împărăția domnului 
călimară-călimară de ce mi-ai schimbat traiectoria totul pare într-o doară
separă binele de rău aurul de minereu ființa mea de tot ce-i greu 
poți să-mi spui ce vrei așa că spune-mi o dată vinul nu se face apă apa nu se face pleacă și nu se mai întoarce vreodată 
dinozaurii din mintea mea se joacă nu știu că lumina e lumină și-ntuneric totodată
am zburat acum deși mă-ntorc mereu din drum propun să te mai văd eu sunt roua florilor tu roua florilor
strofă și refren frumos catren țineți-i trena mă-ntorc în mine nu găsesc nimic acolo 
poate doar câteva bucăți din tine în săptămâna lui apolo

Dvorak - Serenade in E major Op.22-Mov.2/5

sper să nu vină ziua aia-n care să nu ți-l mai pot trimite pe Dvorak
Serenade in E major Op.22-Mov.2/5
am scris despre mulți oameni, e adevărat
zilele au trecut una după cealaltă rânduite frumos 
cu tot cu fericirile sau nefericirile mele
acum ești aici
nuanțe verzi și albastre mă îmbată după masa
știu că pricepi 
câinele latră de patru ori
vindem mobila și ne mutăm sub un pod
acolo spunem că e acasă
doamne-doamne a scos iarna din program 
special pentru noi 
așa că avem doar vreme frumoasă 
iar tu gângurești așa cum știu că ți-ai dori
și nimic nu mai pare greu 
eu vin murdar o dată la câteva zile - tu nu mă cerți 
alteori vii cu mine - luăm mlaștinile la rând știind că nu ni se poate întâmpla nimic rău 
mâncare găsim de fiecare dată 
și apă 
iar ochii tăi atât de frumoși dau zilelor mele o aură mereu nouă

gor

trezit tot aici descentrat-ca-un-titirez
ziua noaptea eu sunt pune mâna pe mine
eu tot ce n-o să poți să fii 
trezit aici încep să uit pictez din mine 
văd litere lumina din contur totuși lumina din container 
femeia-nicăieri
tigrul viața-i o curvă nu
arunc aștept ascund acum caiet și ard cuvintele că eu 
nu sunt decât un prost 
ce numără pe degete 
cobor cântând că știu doar eu 
din care pom m-am făcut om
din care câmp
din care apă

arunc compasul către ea
mi-e frică de-am ajuns să scriu

nu există moarte 1 și 2

și la pești
și la păsări
în acvarii și colivii se fac perechi

cromatice sau de altă natură
tot ce știu oamenii e că la un moment dat unul dintre ei
moare

rareori iese pe ușița din față
în momente de neatenție se oprește în copacul cel mai înalt
nu știm nimic mai mult

mâncarea va fi împărțită altfel
la fel și apa
și celelalte

disdedimineață

e totul bine
trebuie doar să mă împac cu mine

kilometrii întregi de apă
visele se împart copiilor din oraş

copiii se bucură
bat din palme

elefanţii se ţin drept pe picioare încercând să simuleze tinereţea şi forţa
n-au mâncat nimic de câteva zile

dar e bine
kilometrii întregi de apă visele se împart copiilor din oraş