cina

nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
nu mai striga după ajutor
o lume din care nu fac parte nici eu nici tu 
am alicele desfăcute așteptând 
o furtună o cină în lotus ascultând tot ce se poate asculta
bând apă curată

păsările cântă și nu știu câte poezii pot deveni realitate într-un 
singur an 
dar poate o să înțelegi și poate
o să înțeleg și eu 
o dată pentru totdeauna 
astăzi
sâmbătă
ora 20 și ceva
că lucrurile se mai întâmplă și pentru că cineva crede pur și simplu 
că un pahar se poate mișca dintr-un punct a într-un punct b 
fără să-l atigi tu sau altcineva

îți râd ochii și asta e bine 
ei se desenează cel mai greu 
nu știu ce-o să se mai întâmple în seara asta
mai avem mâncare și poezii 
și grecii ne trag cu un ochi colectiv spunând
lumea nu se termină acum și aici 
lumea începe acum și aici sau 
lumea există oricum fă ce trebuie
fă ce trebuie
folosește-ți brațele buzele
sunt doar un om
sunt chiar un om
bucură-te
mă bucur
bucură-te
mă bucur

(e)lipsă_titlu sau poemgeometric

da, câteodată e sâmbătă
iei un volum de poezie
deschizi la pagina douăzeci şi cinci şi
citeşti cu voce tare

caragiale şi tristeţile lui
îmi vine să-mi iau câmpii când o poezie iese cum
vrea ea
/

aşa e-n viaţă
aşa e-n viaţă
nimeni nu se mai face bine
nu se mai

un drum care (de fapt) nu există
paşi care n-au cunoscut niciodată lumina zilei
da, câteodată e sâmbătă
iei un volum de poezie

urâţi-mă toţi
oricum nu vă cunosc
da, câteodată
e sâmbătă

iei un volum de poezie
te uiţi pe copertă
nu eşti
tu

îţi spui
poate mâine
şi te întorci pe partea cealaltă
asemeni unui act de necunoaştere