Pagini

Se afișează postările cu eticheta livia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta livia. Afișați toate postările

marți, 21 aprilie 2015

subcapitol (iOS 8)

e vară de sfârșit de vară spânzurații ies afară din cutii nu mai vor să piară 
văd numere pare peste numere pare numerologie murdară e vara de sfârșit de vară
din acvariul meu mortuar perpendicular văd cerul un loc la bellu și-o rugăciune din bordel nu
e vară de sfârșit de vară deschid ochii nu mai văd nimic închid ochii nu mai văd nimic
ce urmează-acum salt gellu naum l-am suna să-l întrebăm dar nu răspunde-oricum 
lucrează la ceva nou o barcă sau un embargou 
suna dar suna ocupat acum toți am capitulat stăm în vârful unei lumi și-așteptăm lumina lunii
e vară e de sfârșit de vară ce faci mătușă varvară o-ntrebam bucuros cu câteva secunde înainte să sară
avion cu reacție ia-mă și pe mine-n zbor și mă du în labrador la frații mei vânători de cocori vreau să-i întreb care-i rostul lor
nu mai ies niciodată singur că cine știe ne-ntâlnim oricum la periferie să vorbim să ne-nnoim aripile și să clipim 
codrule ne-adăpostim doar puțin la umbra e vară de sfârșit de vară
e vară de sfârșit de vară crocodilii au găsit pacea universală 
trecem vamă după vamă nu ne-oprim nu obosim nu ne putem întrebări și mai ales nu (ne) gândim
palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică/ palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică
palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică/ palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică

duminică, 9 noiembrie 2014

post-alfabet #1

aceasta nu este
un texxxxt
creierrrrul meu nu este
creierrrrul meu 
de când tu 
ai îngesuit un glonț mare și ascuțit
în capul meu plin de jucării și animale cu aripi
înghițind piroane și suc de kiwi încercam să impresionez audiența
cai fără adăpost
muște obeze
fluturi care trăiesc mult
tu nu știi încă 
dar dumnezeu te-a adus aici să mă iubești
o să-ți spun asta peste câteva luni
o să înțelegi
ca un criminal educat, o să te porți bine
foarte bine o să te porți

sâmbătă, 14 iunie 2014

ana și alfabetul

a.

aș putea să urlu câine cu rabie
lăsat singur pe străzile bucureștilor
care și ele 
și străzile 
latră 
acum ori niciodată scapă 
de mărul evei 
deschide umbrela și mergi mai departe 
în prima biserică în primul stâlp de înaltă tensiune
că acolo se odihnesc păsările și sfinții și tot acolo
și tot de acolo
îmi umezesc creionul chimic pe vârful limbii și scriu 
un manifest pe care nici măcar eu nu-l mai înțeleg
aș putea sigur că aș putea
dar aleg să rămân aici 
credincios și umil nebun murdar
circulinconștienților la două străzi și jumătate
de cel ce sun
t


b. 

să mori pă budă 
un clișeu împuțit, zisecristi
bă, nu te mai băga-n poeziile tale
nu fi bolnav
un 
clișeu împuțit
poemul femeilor cu simțul răspunderii
dar dacă intri-n prima budă și rămâi acolo o vreme
singur
o să-ți dai seama cât de rușinoasă e moartea
sau o să te târăști victorios pentru că tu nu vrei 
nu azi
tragi apa pentru că n-o s-o tragă nimeni altcineva
aprinzi o lumânare un led
îți aduci aminte că nu știi să cânți la orgă și 
ești totuși tu 
singurul premiu adevărat
arma se descarca
dar viața ta merge mai departe lângă un alt semafor
culorile se schimbă tristă ciclicitate
nu uita
ai scăpat din budă te îndrepți către bulevard
spune-le ceva folositor oamenilor 
sau cineva o să te zboare de pe planșeta asta
hai gata


c.

orice se naște dintr-o lipsă
lipsă mănâncă


d. 

ce rost are să scrii poezie
să împroști tristețe 
dintr-un avion de jucărie
peste câmpul ăsta cu balene
si-la-bi-seș-te
bănescu știu că trăiești


e. 

din comoditate începi cu cartea de versuri
apoi scrii și tu 
continui așa pentru că poezia e prea greu de luat la răspundere
cine să ia la răspundere poezia
continui așa și cu fetele care nu au rămas în stradă
ești obosit pui capul pe  
îți dai seama că ești nimic
filosofii s-ar bucura 
nușitu
nici bucătar nici porcar nici militar nici salvamar
aviator pinguin la cercul polar
ana karenina


f. 

îți lungești picioarele până în cameramea
crezând c-o să te văd
nu te văd
faci câteva cercuri
apoi te întorci la singurătatea ta
cea mai mare și mai frumoasă dintre singurătăți


g. 

cum să cenzurezi un poem de dragoste
cum să fi mai prost decât tine însuți
cum să nu aștepți
cum să uiți
cum să nu uiți


h.

cel mai straniu e că ceea ce contează nu încape aici sau în altă parte
viața poate mult mai mult decât a apucat poezia să vadă


i. 

îți dai seama că e greu și te sperii și te ascunzi
și te sperii din nou
apoi cine știe 
îți vine să râzi te împrietenești cu gunoierele că și ele e oameni 
nu glumesc 
ce faci, venus?
ce se fac, culeg stele pentru


j. 

calul de căpătat nu se caută la dinți 
buturuga mică răstoarnă carul mare
bate fierul 
cu o floare nu se face
cine se trezește de dimineață
aproape că-mi aduc aminte cine sunt
frica gesturilor friabile
proștii ca mine se lasă mângâiați și totuși
știu cuvinte pe care mai apoi le caut în dicționar 
ele înseamnă exact ceea ce credeam că înseamnă 
închid ochii și mă îngrozesc de câte ori trece ceva extraordinar pe lângă tine și tu
unde ești
unde ești 
unde ești
und


k.

karl marx
chintă roială
kilogram
crocodil copcă cerul crede 

l.

aici 
chiar aici

m.

somnul vine încet 
eu, din respect pentru tine voi dormi pe coridor
unde patru pitici îmi vor ține trena


n. 

alfabetul ăsta nu se mai termină pentru că încă nu

o.

ți-am spus că te iubesc

p.

accidentele sunt accidente

q. 

ia-ți un hamster și roagă-l să strice el roata 
pentru tine
veți fi libe
ri


litera de după litera q.

r.

s.

ș.

t.

tot eu

u.

uranus 
să moară mă-ta
ce frumos e să scrii pe pânză

v.

vulnerabil ca o culme peste care stau homarii 

w.

x.

y.

z.

#

pe marginea lacului din capul meu  stau două rațe de casă au nume și îndatoriri  locul lor de care să aibă grijă  sâmbăta ies pe câmp și vân...