Pagini

luni, 2 decembrie 2013

antimaterie-teatru

antimaterie
o actriță slăbuță își dă jos hainele
se apleacă și ține de mână
un spectator
doi spectatori 
trei 
patru 
și nu înțelege totuși nimic
nici ei nu înțeleg
regia plânge
ești-un-om-bolnav-ieși-afară-din-peșteră
se lasă seara
mâine jucăm din nou 
andrei va sta în primul rând sperând că îl va alege pe el
ce parodie
godot e femeie, proștilor
și scuipă acolo unde ieri săruta cu respirația între-tăiată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...