în sfârșit o femeieee, între-atâtea pungi
de plastic
și șarpele aurel era acolo, după servietă
aștepta să-și înceapă ziua
și toate proastele râd la poezia asta
nu, n-am nimic cu femeile, așa e poezia
din păcate n-am nimic cu femeile, așa e poezia
dacă de azi o să te prezinți c.anaru
și dup-aia o să zici că vine de la
ana rusu
vor crede toți că ești dilăr și-or să te salte
salte seamănă cu saltele
în poezie totul e posibil și saltelele țin
oricât vrei
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu