în sfârșit o femeieee, între-atâtea pungi
de plastic
și șarpele aurel era acolo, după servietă
aștepta să-și înceapă ziua
și toate proastele râd la poezia asta
nu, n-am nimic cu femeile, așa e poezia
din păcate n-am nimic cu femeile, așa e poezia
dacă de azi o să te prezinți c.anaru
și dup-aia o să zici că vine de la
ana rusu
vor crede toți că ești dilăr și-or să te salte
salte seamănă cu saltele
în poezie totul e posibil și saltelele țin
oricât vrei
Se afișează postările cu eticheta pungi de plastic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pungi de plastic. Afișați toate postările
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
cleștii mei de pasăre prind apusul obosit și îl pun în brațele omului omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită au locuit aici ...
perle sub pernă
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...